Hm...oare imi suna cunoscut?
La mine e si mai rau. Am trecut prin chestii de genul si trebuie sa recunosc...nu a fost prea usor.
Nu trebuie sa pui la suflet ce iti spun ceilalti si ca "nu te accepta". Pune-te in locul lor. Sunt doar niste copii care probabil duc o viata roz si nu inteleg gravitatea situatiei. Acum li se pare amuzant...pentru ca asa sunt toti copiii.
Incearca sa te porti ca si cum nu ti-ar pasa. E greu, dar poti s-o faci.
Ocupa-ti timpul liber cu diferite activitati, care sa-ti ia gandul de la asta.
Daca vrei sa vorbesti cu cineva, sa stii ca eu sunt aici.
Multa bafta :3
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Cand o sa iti dai seama ca "prietenii" sunt o pierdere de timp pe lumea asta, o sa o duci mai bine ca mine. pana atunci mai ai de crescut. de la 17 ani m-am axat pe munca, si aia mia adus fericirea mai mult decat niste curve cu 2 fete ar fi facut.o vreodata. cat despre rastul ce sa zic, naspa, eu am trait fara tata de la vreo 14 ani asa ca,, stiu, e greu. la mine macar a fost bucurie ca am scapat de el, dar la tine e mai naspa. nu e ceva ce te poate ajuta cumva. ai o sora si o mama, nu trebuie sa te simti singur. ca orice om vrei prietenii ca na asa au altii, dar nu e asa ceva, sunt doar oameni cu care stai cand nu ai ce face.stiu ca nu te.am ajutat cu nimic, si imi pare rau, dar sper ca pe viitor iti va fi mai bine.
Salut.
Trebuie sa nu incetezi sa visezi niciodata, asta te tine tare si aduce succesul.Asa e viata, se intampla lucruri de acestea in familie cateodata.Lumea e rea si invidioasa, lipsita de activitate, si incep atunci sa se i-a de altii.Trebuie sa iti faci curaj, sa iti faci niste prieteni buni, cu care sa vorbesti si sa te distrezi.Va veni liceul, o perioada foarte frumoasa unde lumea e mai matura, iti cei face prieteni, stai linistit.
O viata frumoasa sa ai.
Peace!
Nu aş putea şti prin ce treci, deoarece mie nu mi s-a întâmplat; totuşi, când ai mei aduc vorba de ''mutare'', mă gândesc că aşa prietenoasă cum sunt, s-ar putea să nu-mi fac prieteni imediat. Adolescenţii de azi care nu te cunosc, se lasa ''impresionaţi'' de prima impresie şi nu sunt aşa curioşi în a cunoaşte persoane noi, mai ales dacă adolescenţii respectivi sunt batjocoritori şi tupeişti. Încearcă să speri că în noul loc unde vă veţi muta, sunt şanse să gaseşti o persoană cu care te vei înţelege. Un sfat care mi-a trecut prin minte este să încerci să iei legătura cu un prieten din copilărie, pentru că sigur trebuie să ai minim unul. E destul de urâtă situaţia ta, dar nu înceta să speri că îţi vei găsi o ''gaşcă''. Ştii tu: ''Speranţa moare ultima!''. Mult noroc!