Eu toata viata am tacut in fata tuturor. Am lasat de la mine, am acordat oricui sanse si mi-am asumat vina, fie ca eram vinovat, fie ca nu.

Problema e ca de la un timp sunt mai irascibil. Desi eu am acordat sanse tuturor, si nu am comentat in fata nimanui, lumea si-a permis sa ma acuze, sa ma critice, si sa ma certe.

Astazi am avut un episod cu domnisoara diriginta, ca am lipsit la dirigentie. Mi s-a parut foarte aiurea sa se lege de mine, din moment ce eu nu sunt chiulangiu de fel, doar am vrut sa dorm o ora in plus, iar pe altii care chiulesc cate doua saptamani, nu le zice nimic. Bineinteles ca mi-am aparat ideile, si nu se astepta sa ii comentez pentru ca toata lumea ma stie drept omul bun. I-am reprosat faza asta ca de ce ma cearta doar pe mine, la care mi-a raspuns: "de unde stii tu ca nu ii cert si pe altii?" si i-am zis: "si daca ii certati, nu ii certati in fata clasei ca pe mine ca sa ma faceti de ras". S-a enervat a inceput sa tranteasca carti, si pixuri, m-a facut nesimtit si obraznic. Imi pare rau ca am acceptat sa ma jigneasca. La urmatorul episod de genul as dori sa ii spun mai multe si sa nu mai tac din gura. Dati-va cu parerea. Daca gresesc sau nu, spuneti-mi

Nu stiu ce ar trebui sa faci dar un singur lucru stiu: eu pe vremea mea daca faceam asa ceva eram batut rau de profesori apoi de parinti si mai eram si purtat prin scoala, cancelarie sa ma certe orice profesor ce era disponibil atunci o data am chiulit si mi-a fost de ajuns poate ar trebui sa rabzi si tu putin ca e o nimic toata fata de intamplarea mea...

Stii ca nu are voie sa te jigneasca de nici o culoare. Eu as zice sa ii spui asta si s-ar putea sa se mai cuminteasca. Si ea stie ca nu are voie sa te jigneasca sau macar sa ridice vocea la tine, dar face asta deoarece stie ca nimeni nu se leaga de aspectele astea, dar acest comportament poate fi catalogat ca abuz psihic.

Daca e unu mai slab de inger si tipa cineva la el e posibil chiar sa inceapa sa planga.

Nu uita, daca te jigneste, si simti ca s-a umplut paharul ai dreptul sa o jignesti inapoi, nu poate sa-ti faca nimic. Ai toata clasa ca martori si pot sa spuna foarte frumos ca tu nu ai jignit-o deloc ci ca ea a facut-o ( desigur, putina minciunica sa vada ca sunteti uniti si sigur se cuminteste ). Daca sunt persoane care tin cu domnisoara diriginta mereu va va certa asta.

Pentru ca tu nu esti ca ceilalti. Degeaba le mai spune la chiulangi, ei oricum sunt cauze pierdute. Daca te stie de bun, nu se astepta sa lipsesti, sau sa raspunzi.
Eu am avut o relatie foarte buna cu proful de mate cand eram in liceu, la pregatire la mate am fost cateodata singurul care a venit, chiar daca eu nu aveam nevoie sa fac nici un exercitiu in plus. E vorba de bunul simt. Tu decizi daca vrei sa iti ceri spuze sau nu.

""de unde stii tu ca nu ii cert si pe altii?" " a se traduce:
"Normal ca nu urlu la ei, sunt foarte cool, exact cum voiam sa fiu eu in liceu, sunt idolii mei. Si sa fiu sincera, nu ma asteptam ca tu, tipul tacut pe care imi puteam varsa frustrarile fara sa imi reprosezi ceva, sa te aperi asa cum e normal s-o faci atunci cand ti-a ajuns pana peste cap."
Zic sa o ignori. Daca cineva iti vine cu replici "de unde stii tu?; sunt absolut socat...; nu am facut/vrut decat sa..." sa stii ca vor sa ii subjuge pe toti si sa para in acelasi timp niste sfinti, iar daca indraznesti sa le-o intorci, isi iau rolul de victima. Persoanele astea sunt nesuferite si nu poti avea castig de cauza cu ele.
Nu gresesti, dar pentru sanatatea ta mentala, actioneaza cu tact indeferent in ce situatie sau in prezenta cui te afli.

După părerea mea nu ai făcut nimic gresit. Doar pentru ca te-ai aparat, nu înseamnă ca ai omorât pe cineva. Problema profesorilor, nu toti, dar marea majoritatea, rămân cu anumite comportamente imprimate in cap. Adică, cum e și in cazul tau, tu fiind o persoana tăcută și chestiile astea, profesorii sunt obișnuiți cu asta sa zic așa. In momentul in care nu mai esti așa, pentru ca lumea se schimba, se maturizează, și sunt sanse de 90% ca tu sa nu mai fi la fel cum ai fost acum un an sau doi, profesorii tind sa creadă ca ai o problema sau sa te învinovățească pe tine mai mult. Îți zic din propria experiența. Am trecut prin același lucru. Eram o persoana mai liniștita, și cu cât am crescut, m-am schimbat, și la prima greșeală pe care o faceam, doamna diriginta o suna pe mama. Profesorii ar trebui sa înțeleagă ca lumea se mai schimba. E dreptul tau sa fi exact cum vrei. Apăra-te dacă vrei. E viața ta și numai a ta. Numai tu esti responsabil de cum îți petreci viața. ))