Locul 10: Ghidul autostopistului galactic - Douglas Adams
Inspirat iniţial dintr-o emisiune radio şi apărut apoi într-o serie de cinci volume publicate între anii 1979 şi 1992, "Ghidul autostopistului galactic" e unul dintre cele mai amuzante romane ştiinţifico-fantastice scrise vreodată. Ar fi un bun început pentru cei ce servesc divertismentul perisabil oferit de tabloide şi nu se încumetă să citească ceva de calitate.
Unul dintre personajele principale, Arthur Dent, se regăseşte de minune în tipologia omului din zilele noastre: ignorant şi foarte preocupat de problemele strict personale, în ciuda faptului că sfârşitul lumii este aproape. Universul lui Douglas Adams este un conglomerat de galaxii populate cu rase şi forme de viaţă care interacţionează mulţumită unor tehnologii extrem de avansate.
Stilul sarcastic şi umorul negru ale autorului sunt două dintre ingredientele care au adus acestui roman un succes planetar. Cei care doresc să vadă ecranizarea "Ghidului", pot căuta seriile apărute în anii '80 sau pot viziona filmul din 2005.
Ghidul autostopistului galactic
Locul 9: Solaris - Stanislaw Lem
Un roman puternic despre condiţia umană şi comunicarea cu speciile extraterestre, o metaforă despre Dumnezeu privit ca o planetă. În prim-plan se află o planetă misterioasă, care nu vrea cu niciun chip să îşi spună secretele, în ciuda eforturilor intense pe care oamenii le fac pentru a o cunoaşte.
Solaris vorbeşte, în esenţă, despre incapacitatea omului de a înţelege lucruri care sunt situate undeva departe faţă de sfera obişnuitului. Practic, suntem îngrădiţi de propria noastră raţiune. E o sumbră poveste de dragoste dintre un cercetător care crede că îşi întâlneşte, în apropierea planetei Solaris, soţia decedată.
Ca şi alte romane SF de referinţă, Solaris a avut parte de mai multe ecranizări, cea mai cunoscută fiind produsă Steven Soderbergh în 2002 şi avându-l pe afiş pe şarmantul George Clooney.
Solaris
Locul 8: Neuromantul - William Gibson
Viitorul este sumbru în opinia lui William Gibson. Cartea sa vorbeşte despre implicaţiile negative ale tehnologiei, care-i face pe oameni, dependenţi de computere, să duc o viaţă mizeră. Neuromantul, un predecesor al Matrix-ului, este prima carte de genul "cyberpunk", ale cărei accente sunt puse pe un univers halucinant, ultra-tehnologizat în contrast cu o societate decăzută la cel mai jos nivel.
Acţiunea ca acţiunea, dar ceea vă va suprinde mai mult este lumea imaginară şi confuză în care se desfăşoară totul. Veţi observa, spre exemplu, ceasuri Dali, obiecte gândite de Marcel Duchamp sau televizoare care ne bombardează cu informaţii.
Şi dacă încă nu v-am convins, vă mai spunem că William Gibson şi-a pus semnătura pe câteva dintre ideile de care literatura şi ştiinţa se slujesc. Vă dăm un singur exemplu: cyberspaţiul.
Neuromantul
Locul 7: Visează androizii oi electrice? - Philip K. Dick
Visează androizii oi electrice?
Cartea care l-a inspirat pe Ridley Scott când a conceput Blade Runner prezintă povestea unui anume Rick Deckerd, vânător de androizi într-un univers post-apocaliptic de după atacurile nucleare din timpul celui de-al Treilea Război Monidal.
În paralel, avem povestea lui J.R. Isidore, un individ care a suferit leziuni cerebrale şi care ajunge să se împrietenească cu androizii.
Aşadar, încă un roman despre condiţia umană, despre ce am deveni într-un viitor în care lupta pentru supravieţuire ar fi pe muchie de cuţit, şi ce am face dacă am trăi printre nişte humanoizi.
Locul 6: Fahrenheit 451 - Ray Bradbury
În 1953, Ray Bradbury stârnea critici şi cenzură prin prezentarea unei viitoare societăţi haotice şi ignorante, al cărei unic scop era să trăiască plăceri ieftine din punct de vedere spiritual. Legile sălbatice îi pedepseau pe cei care aveau asupra lor cărţi "ilegale" ale unor scriitori celebri, cărţi istorice sau Biblia.
Numărul "451" semnifică temperatura la care arde hârtia (în grade Celsius). Autorul a ales totuşi titlul "Fahrenheit" pentru a avea un impact comercial mai mare, gândindu-se probabil că foarte mulţi americani nici măcar nu au auzit de Celsius.
Mesajul principal este acela cum că televiziunea distruge intelectul, iar oamenii ajung să renunţe la citit în favoarea "divertismentului" de la TV. Putem spune că nu a avut dreptate?
Fahrenheit 451
Locul 5: Eu, robotul - Isaac Asimov
"Eu, robotul" este titlul unei serii de nouă povestiri scurte ale celebrului Isaac Asimov, publicate în perioada 1940 - 1950. Fiecare dintre ele este, în fapt, o amintire a unui bătrân robopsiholog.
În universul Asimov, roboţii trebuie să respecte 3 legi fundamentale:
Legea 1. Robotul n-are voie să pricinuiască vreun rău omului sau să îngăduie, prin neintervenţie, să i se întâmple ceva unei fiinţe umane.
Legea 2. Robotul trebuie să asculte poruncile omului, dar numai atunci când ele nu contrazic legea 1.
Legea 3. Robotul trebuie să-şi apere existenţa, dar numai atunci când grija de sine nu contrazice legea 1 sau legea 2.
Numai că, tocmai aceste trei legi îl fac pe robot să acţioneze straniu. De pildă, un robot cu capacitatea de a citi gândurile ajunge să mintă, iar un altul construit să dirijeze economia planetei dă rezultate greşite. Iar intervenţia robo-psihologului se impune.
Filmul "I, Robot", în regia lui Alex Proyas, cu Will Smith în rolul principal a avut premiera in 2004.
Eu, robotul
Locul 4: 2001: Odiseea spaţială - Arthur C. Clarke
Alături de Asimov şi Robert Heinlein, Arthur C. Clarke este considerat unul dintre cei mai mari scriitori de SF din toate timpurile. "2001: Odiseea spaţială" are ca teme principale tehnologia (avantajele şi riscurile pe care le presupune), civilizaţia şi evoluţia raselor, explorarea spaţiului şi echipamentul necesar unei astfel de călătorii. Cartea a fost publicată la scurt timp după ce filmul cu acelaşi nume a văzut lumina.
Arthur C. Clarke n-a fost doar scriitor, ci a contribuit activ la progresul omenirii. Lui ii datoram, de exemplu, ideea sateliţilor geostaţionari, dar şi trei legi prevestitoare:
1. Când un distins, dar în vârstă om de ştiinţă declară că ceva e posibil, are aproape sigur dreptate. Când declară că ceva e imposibil, probabil greşeşte.
2. Singurul mod de a descoperi limitele posibilului, este să întrăzneşti să treci uşor de ele, în imposibil.
3. Orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi deosebită de magie.
2001: Odiseea spaţială
Locul 3: Jocul lui Ender - Orson Scott Card
Jocul lui Ender
Suntem în secolul al XXII-lea, într-o lume în care rasa umană e ameninţată cu distrugerea de o rasă insectoidă. Extratereştrii lansaseră deja două invazii asupra Terrei, respinse cu mare greutate de pământeni. Salvarea planetei stă în mâinile lui Ender, un copil inteligent dar izolat, care ajunge să fie prins în ororile războiului. Încă de mic e instruit la "Şcoala de luptă", un program dur care îi scoate la iveală capacităţile uimitoare.
Ender a fost întotdeauna învăţat să se descurge singur. Devine însă victima unor tactici agresive, care uneori îl situează la graniţa dintre erou şi călău. În simulatoarele de luptă, e impecabil. Află însă că acestea nu sunt un joc. Armele pe care le folosesc sunt reale. Iar cei în care trage, mor.
În ciuda numeroaselor critici aduse pentru mesajele nocive, ca violenţă infantilă, "Jocul lui Ender" e încă la mare căutare, şi asta la 25 de ani de la apariţie.
Locul 2: Fundaţia - Isaac Asimov
Fundaţia
O societate a savanţilor este pusă în situaţia de a lupta pentru viitorul omenirii şi de a intra în conflicte dureroase cu cei incapabili să înţeleagă viitorul. Imperiul Galactic se prabuşeşte pe nesimţite. Şi poate fi salvat de un singur om ce reuşeşte să anticipeze catastrofa: Hari Seldon. Acesta dezvoltă o disciplină a viitorului, psiho-istoria, şi reuşeşte să afle, pe baza unei ecuaţii complexe, că Imperiului Galactic va îndura, nu peste mult timp, 30.000 de ani de haos şi barbarism.
Soluţia pe care o găseşte cercetătorul pentru ieşirea din anarhia care va urma este una singură: crearea unui nou Imperiu Galactic, mai puternic şi cu un sentiment democratic mai pronunţat. Nucleul acestuia avea să se formeze departe de conflicte, la capătul galaxiei, pe planeta Terminus, în urma unor crize succesive, prevăzute şi folosite de Seldon pentru a ghida cursul istoriei.
Isaac Asimov, cercetătorul biochimist căruia îi era teamă să zboare cu avionul, spunea că "în viaţă, spre deosebire de şah, jocul continuă şi după şah-mat".
Locul 1: Dune - Frank Herbert
"Misterul vieţii nu e o problemă pe care să o rezolvi, ci o realitate pe care să o trăieşti", era sfătuit tânărul Paul Atreides, eroul din Dune, de către Cucernica Maică Gaius Helen Mohiam. Cuvintele acestea îl apropie mult pe Herbert de Kierkegaard, însă nu putem spune despre Dune că ar fi un roman filosofic. Cartea e plină de idei politice, sociale şi ecologice, care se reflectă în viaţa personajelor principale.
Casa Atreides preia cea mai importantă planetă a Imperiului, planetă care adăposteşte sub nisipurile ei nemărginite melanjul. Blestem şi binecuvântare, acest drog ajută la prezicea viitorului, face posibile călătoriile interstelare, dar şi ascute securea războiului. Paul, căci în jurul lui se petrece totul, este obligat să se maturizeze timpuriu şi să lupte pentru viitorul familiei sale.
Dune, o planetă deşertică, populată de viermi gigantici, e înţeleasă doar de fremeni, care au ajuns să preţuiască fiecare picătură de apă. Veşmintele lor nu permit ca lichidele pierdute de organism să se evapore, ci le reciclează strop cu strop.
Cartea lui Frank Herbert nu este altceva decât o metaforă a prezentului, o metaforă a resurselor naturale pentru care omenirea aleargă de mii de ani. Romanul SF a fost, de la apariţia sa, o sursă bogată de inspiraţie pentru cititori şi pentru scriitorii genului.
Dune
BONUS
Ne-ar fi plăcut să avem loc în "TOP 10" şi pentru titlurile:
Odiseea navei Space Beagle - A.E. van Vogt
1984 - George Orwell
Infanteria stelară - Robert A. Heinlein
Maşina timpului - H. G. Wells
20.000 de leghe sub mări, Insula misterioasă şi restul cărţilor lui Jules Verne
Războiul Lumilor - H. G. Wells
Contact - Carl Sagan
Omul invizibil - H. G. Wells
funditzaaaaaaaaaaaaaaaaa
anonim_4396 întreabă: