Explica legatura dintre caracteristicile Sucevei si ocupatiile localnicilor. funda repede

Bună!

N-am să-ţi dau mură în gură.
Am să-ţi dau nişte informaţii despre Suceava şi locuitori. Chiar şi istoria, evoluţia ei.

Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele II–III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane.

În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar în secolul al XIV-lea, în 1388, Suceava este menționată drept capitală a Moldovei.

Începând cu domnia lui Petru I Mușat (circa 1375–1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron Vodă (1592–1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor. Odată cu Alexandru Lăpușneanu, reședința domnească s-a mutat la Iași.

Lângă oraș s-au aflat două cetăți, una mai veche la Șcheia, alta puțin mai nouă, ce se vede și astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a secolului al XIV-lea, orașul. Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți din Moldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui domniei lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei.

În evul mediu, orașul era populat cu români, dar și cu germani, maghiari și armeni, ultimii având dreptul de a-și alege un șoltuz propriu (ce purta numele de "voit").

Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus țara timp de 32 de ani, mărind cetatea și întărindu-i zidurile. În 1401, aici s-a stabilit și Mitropolia Moldovei.

În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar orașul Suceava era menționat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum și a unor mărfuri de export ale Moldovei.

Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui domniei lui Ștefan cel Mare (1457–1504). În vara anului 1476, Mahomed al II-lea Cuceritorul și-a încercat norocul sub zidurile cetății, dar dârza rezistență a moldovenilor i-a frânt voința victoriei și l-a silit să se retragă în mod rușinos. Ștefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitula "domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei." Suceava primește oștile marelui voievod Mihai. Apoi, asupra orașului s-au așezat însă vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în anonimat.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768–1774), Austria a primit o parte din teritoriul Moldovei, în care se afla și Suceava (granița cu România trecea chiar pe la sud-est de oraș).

Timp de un secol și jumătate acest teritoriu a făcut parte din Imperiul Habsburgic, primind numele de Bucovina. Suceava a fost al doilea oraș ca mărime și ca importanță al Bucovinei, după capitala Cernăuți. De asemenea, până în 1918, Suceava a fost localitate de frontieră austro-ungară.

După izbucnirea primului război mondial, foarte mulți bucovineni au fugit în Moldova și s-au înrolat în armata română.

Actualul municipiu Suceava este compus din trei zone morfostructurale, care formează un triunghi:

Suceava propriu-zisă – situată pe platoul și pe versanții de pe partea dreaptă a râului Suceava și care include vechiul oraș;
Burdujeni – cartier suburban situat pe malul stâng al râului Suceava, fostă localitate cu administrație proprie până în perioada interbelică;
Ițcani – cartier suburban situat pe malul stâng al râului Suceava, fostă localitate cu administrație proprie până după al doilea război mondial.
Spre deosebire de majoritatea orașelor, unde centrul este situat în mijlocul teritoriului intravilan al localității, fiind înconjurat de celelalte cartiere, în cazul municipiului Suceava centrul este dispus în partea sud-estică a orașului. În partea de nord și nord-vest, zona centrală se continuă cu cartierul Zamca, iar către vest cu cartierul Areni. În partea nord-estică a zonei centrale se află Hărbăria, unde relieful coboară (abrupt în unele locuri) către valea râului Suceava. Principalele artere rutiere care străbat zona centrală sunt: Bulevardul Ana Ipătescu, strada Ștefan cel Mare, strada Nicolae Bălcescu, strada Petru Rareș și strada Mitropoliei.

Centrul istoric al Sucevei a fost în mare parte demolat în anii '60, în perioada de sistematizare comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe. Cu toate acestea, câteva clădiri au supraviețuit până astăzi și au statutul de monumente istorice și de arhitectură: Hanul Domnesc (care găzduiește Muzeul Etnografic și reprezintă cea mai veche clădire ce s-a păstrat în întregime din Suceava), Muzeul de Științele Naturii, Muzeul de Istorie, Liceul de Artă "Ciprian Porumbescu", Colegiul Național "Ștefan cel Mare", Palatul Administrativ (care găzduiește Consiliul Județean și Prefectura), Casa Polonă, cele două corpuri ale Bibliotecii Bucovinei "I.G. Sbiera", Casa memorială Simeon Florea Marian, Casa Sindicatelor.

Ştiu, e mult de citit. Dar e folositor. Baftă!