Poate voiai să spui să îți definim toate "chestiile" de mai sus. Deci să le luăm la rând.
1. Există mai multe tipuri de locuțiuni:
-locuțiuni verbale
-locuțiuni substantivale
-locuțiuni adjectivale
-locuțiuni adverbiale
-locuțiuni prepoziționale
-locuțiuni pronominale
-locuțiuni conjuncționale
Locuțiunile verbale sunt sinonime cu un verb şi au în componenţă un verb. (ex: a da de știre, a lua peste picior, a sta pe gânduri )
Locuţiunile substantivale sunt echivalente cu substantive. ( ex: gură spartă, bătaie de cap, învățătură de minte)
Locuțiuni adjectivale : tras de păr, strâns la pungă, de seamă, cu capul în nori)
Locuțiunile adverbiale sunt echivalente cu adverbe şi secomportă cu acestea. (ex: din plin, cu răspundere, de la început, talmeș-balmeș, clipă de clipă etc.)
Locuţiunile pronominalesunt rare şi sunt echivalente cu un pronume. (ex: cine ştie cine, te miri ce, nu știu ce etc.)
Locuțiuni prepoziționale: în fară, pe dinaintea, în josul, din cauza, în loc de)
Locuţiunile conjuncţionale: precum şi, măcar că, până când, din moment ce etc)
Expresia este un grup de cuvinte prin care îți exprimi sentimentele, ideile etc.
Epitetul exprimă o însușire deosebită a unui obiect. (ex: viforniță păgână, cheie ruginită)
Comparația este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni, u scopul de a evidenția trăsăturile asemănătoare. Legătura dintre acești doi termeni - termenul care se compară, respectiv "subiectul" comparației (T1) și termenul cu care se compară (T2) - se face prin cuvintele: ca, astfel ca, întocmai ca, asemenea, cum, aidoma, asemănător cu, etc.
Imaginile artistice pot fi :
-imagini vizuale (realizate cu ajutorul privirii, descriu ceva ce poți vedea)
-imagini auditive (realizate cu ajutorul auzului)
-imagini dinamice (descriu ceva ce este în mișcare)
-imagini olfactive (realizate cu ajutorul mirosului)
Inversiunea este un procedeu stilistic ce constă în schimbarea topicii obișnuite a cuvintelor dintr-o propoziție sau frază. Prin inversiune se evidențiază importanța deosebită a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte din contextul respectiv.
"bară". cred că te referi la cratimă
Cratima marchează rostirea în aceeași silabă a 2 sau mai multe cuvinte, marchează lipsa unei litere.
Semnul exclamării marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative. De asemenea, el se folosește după interjecțiile și vocativele care exprimă stări afective.
Modurile de expunere sunt:
1. Narațiunea - este modul de expunere prin care se aduce la cunoștința cuiva (ascultător/cititor) o întâmplare sau o succesiune de întâmplări, reale sau imaginare, care sunt atribuite unor personaje și prezente în desfășurarea lor. Narațiunea presupune : personaje, autor, narator și acțiune. Narațiunea se face la persoana a 3-a.
2. Descrierea - este un mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile caracteristice ale unui colț din natură, ale unui peisaj, fenomen al naturii, portretul unui personaj etc. Descrierea poate fi : obiectivă ( cu amănunte mai clare), subiectivă.
3. Dialogul - este modul de expunere care redă convorbirea dintre două sau mai multe persoane.
4. Monologul - este modul de expunere în care un personaj își exprimă cu voce tare gândurile și sentimentele.
PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar cu sensuri diferite!
(Ex: complement-compliment, eminent-iminent, a enerva-a inerva)
Omonimele sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total diferit.
(ex: Eu am o rochie nouă. El a luat nouă la religie. / Maria poartă rochia verde. Eu am vopsit poarta. )
Regionalismele sunt cuvinte care se folosesc doar în anumite regiuni ale țării.( ex : a jugăni, păpușoi, hoancă)
Arhaismele sunt cuvintele vechi, care nu se mai folosesc astăzi în vorbire. Ele fac parte din masa vocabularului. (Ex :postelnic, cari, rumâni)
Sper că te-am ajutat! Bye!
Locuțiunea este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Expresia este o constructie concisa care exprima, de obicei în mod figurat, o idee.
Epitetul este un cuvânt descriptiv sau fraza cu functie expresiva, care determina un substantiv sau un verb. El exprima o însusire deosebita a unui obiect, prezentandu-l într-o lumina noua, aparte.
Comparatia consta in alaturarea a doi sau mai multi termeni cu scopul evidentierii primului termen.
Inversiunea consta in rasturnarea cuvintelor în propozitie, pentru a pune in evidenta un anumit termen.
Prin imaginea auditiva se realizeaza reflectarea artistica a realitatii prin sunete:ex "clopotul vechi imple cu glasul lui sara"
Prin imaginea vizuala se realizeaza reflectarea artistica a realitatii prin imagini.ex:"Si osteniti oamenii cu coasa-n spinare vin de la cimp"
Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție sau între propozițiile unei fraze, despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Semnul intrebarii este un semn grafic folosit în scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.
Bara este o linie verticala sau orizontala care separa părti dintr-un text.
Semnul exclamarii marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative.
Paronimele sunt cuvinte cu forma aproape identica (uneori difera un singur sunet) si cu sensuri diferite
Omonimele sunt cuvinte cu forma identica si acelasi corp fonetic, dar cu inteles total diferit:
Regionalismele sunt fapte de limba (fonetice morfologice, sintactice sau lexicale) specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii.
Arhaismele sunt cuvinte, expresii sau moduri de exprimare invechite, care au iesit din uzul curent al unei limbi.
Naratiunea
Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe.
Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii.
Dialogul
Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.
Multumesc mult dar pana la urma cum sa fac cu funda... Diianna mi-a dat definitiile iar mihaela mi-ai dat exemplele amandoua chestii sunt foarte folositoare dar nu stiu cui sa-i dau funda pentru ca am zis ca da FUNDA CUIVA
anonim_4396 întreabă:
VulpeaDinUmbra întreabă: