Fara niciun pic de modestie va spun ca sunt o persoana prea buna... In comparatie cu altii mie chiar imi pasa de cei pe care ii am in jurul meu. Acum un an a venit o colrga noua din alt judet (in a 11 a) si am ajutat-o sa se integreze in clasa, chiar daca vorbeam numai eu o faceam sa se simta ok. Apoi ajut pe toata lumea care imi cere ajutorul, indiferent de ce mi-au facut s-au zis (mi s-a zis ca sunt un avort nereusit, idiot, prost) nu le-am cerut nimic sau reprosat ca i-am ajutat apoi. Insa acum vad ca fac asta in zadar, ma gandeam ca oamenii vor fi si ei mai buni dupa insa vad ca nu preiau cel putin exemplul... nu mai zic ca unele persoane la care am asteptari uita de mine, ma simt dezamagit de mine cand vad ca persoanele nu vad ca eu vreau sa am o legatura mai buna cu ele. Am inceput sa fiu cam negativ. Am 18 ani ca fapt divers

Cine te-a pacalit spunandu`ti ca bunatatea este rasplatita cu acelasi lucru? Este exact invers, cu cat vei fi mai indiferent si mai nepasator, cu atat se vor inghesui mai multi in jurul tau ca sa-ti faca pe plac ( asta daca ai ceva de oferit )

Prea multa bunatate strica, lumea te ia de prost

Asa eram si eu jur )
Doar ca mna...cand esti prea bun, apar prostiii si te considera moale si prea ingaduitor ca incep sa-si permita orice, si nu le este teama, vede ca le permiti si atunci nu se tem de tine, nu se tem sa iti dea/arate rautatea lor. ce zice (ehh si asa nu se supara sau ii trece)
Crede-ma oricat de suparat sau intristat ai fiii, nu parasii binele si faptele bune, pentru ca intr-un final ti se vor intoarce
Stiu din propria experienta, roata MEREU se intoarce! iar daca nu acum, in viata de apoi tot o sa se intoarca

Si intrebarea este...