Cateva vorbe spuse din invidie nu ma pot opri sa ajung acolo unde merit sa fiu/sa ajung unde imi doresc.
Adevaraţii prieteni sunt aceia care se află alături de noi atunci când ni se întâmplă lucruri bune şi se bucură de victoriile noastre. Falşii prieteni apar în momentele grele, cu mutra plouată, "de solitaritate" cu noi, dar de fapt suferinţa noastră îi consolează pentru viaţa lor mizerabilă.
Citatul următor, se poate referi atât la prietenie adevărată, cât şi falsă. Depinde din ce perspectivă îl iei:
Timpul cere vamă oricui, cu excepţia prieniei!
Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.
De ce spune prietenie adevărată, cand, dacă nu e adevărată, nu e prietenie?
-El era lumea ta, insa pentru el treaba se schimba, pacat ca nu a vazut ce avea!
-Deşi am fost împreună acum încerci să mă ignori, cu indiferenţa ta încet mă omori.
-Ramai acolo si nu inainta spre mine! Fara tine imi e mult mai bine!
-Cui sa ii multumesc ca te-am cunoscut?! Tu mai invatat sa iubesc cum am uitat demult.
-Si incerc sa dau tot cei mai bun din mine, sa dau tot pentru ca tin mult la tine!
-Am inteles ca totul s-a terminat, dar intelege si tu ca e greu de uitat.
-Te iubesc. Ţi-am demonstrat, dar tu te-ndrepărtezi şi e păcat.
-O viaţă am şi gata. Dacă sufăr, se-ntoarce roata!
-Viata asta e a mea, asa ca tu nu ai ce cauta in ea!
-La dracu', nu vreau sa mi se mai spuna ca viata merge inainte. M-am saturat sa ma exprim numai din cuvinte.
-Acum e singură, nu ştie încotro se îndreaptă, dar ştie sigur că viaţa asta nu-i dreaptă.
-Înţelege că trecutul nu mai vine niciodată, numai amintirea mai poate spune : aşa a fost odată!
-A trecut perioada grea, acum e o pasă nouă. Lumea-şi dă cu părerea des, dar nu ne mai pasă nouă!