| Elena_6471 a întrebat:

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură

Înfunda mişcarea-i creaţă între stuf la iezătură;

Iar pădurea lin suspină şi prin frunzele uscate

Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.

De când codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza toată,

Îşi deschide-a lui adâncuri, faţa lunei să le bată,

Tristă-i firea, iară vântul sperios vo creangă farmă -

Singuratece isvoare fac cu valurile larmă.

Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară?

Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară.

Şapte ani de când plecat-ai, zburător cu negre plete,

Ş-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete!


Cum sa incep comentariu literar? Cateva idei, va rog!

1 răspuns:
| Onutza_8616 a răspuns:

In aceasta poezie este descrisa padurea in luna melancolica si singuratica a toamnei, cu luna ei magica a carei lumina se rasfrange printre crengile copacilor dezbracati de haina lor verde si proaspata.Crengile rupte de puterea si supararea vantului cad lenese si speriate peste suprafata scanteietoare si tulbure a izvoarelor...laughing cam atat credrolling on the floor nu ma mai duce minteabig grin Sper ca te-am ajutat cu ceva. Daca nu, scuze caci sunt nouabig grin