Heei TPU. am si eu o problema mai delicata.
mai intai sa va explic.
la mine in familie este permanent cearta. eu toata vara nu am fost decat la mare. as fi vrut si eu sa ies cu prietenii mei in parc macar o ora, dar nu pot. ai mei nu ma lasa sa ies singura din casa si sa stau pe o banca in parc si sa ma distrez cu cei mai buni prieteni ai mei, desi am 13 ani multi prieteni/prietene de-ai mei au gasca si ies cu ei afara prin parc sa se distreze, sa mai discute, chestii normale, iar eu stau toata ziua in casa si mor de ciuda ca nu pot si eu sa fac lucrurile pe care le fac si ei. de fiecare data cand le zic parintilor mei ca as vrea si eu sa ies in parc sa stau cu prietenii mei, ei zic da, iar a doua zi zic nu vara asta am fost doar la mare si voiam sa ii vad si eu pe prietenii mei cand am venit, dar nu am avut voie nici de data asta. mi-e teama ca si cand voi mai creste ai mei vor face la fel, si voi deveni mai inchisa in mine decat sunt acum. eu nu prea discut cu ai mei si asta chiar ma doare, pentru ca intre noi nu prea exista nicio "legatura". poate ca vor sa imi faca bine, dar prin prea mult bine imi fac rau. as vrea si eu sa ma distrez cu prietenii mei cum fac alti copii normali de varsta mea, dar nu stiu cum sa discut cu parintii mei si ce sa le zic, pentru ca de fiecare data ei il iau pe "NU" in brate. de fiecare data cand le zic [,] ca vreau sa ies in parc cu prietenii, incep sa spuna chestii de genu' : " nu cresc la usa o vagaboanda, care la 13 ani iese cu prietenii si prietenele singura in parc". " nu iesi tu cu toate vagaboandele si toti vagabonzii" si multe chestii de genu asta. faza e ca ei nici macar nu stiu cum sunt prietenii mei cu adevarat si nici nu asculta ce zic, si zic NU.
mereu m-am simtit singura si fara speranta pentru ca ei nu prea imi sunt alaturi, as vrea sa discut liber cu ei dar pur si simplu nu pot. ma blochez. nu am multi prieteni. am putini, dar buni. si in ei imi pun toata baza, pentru ca nu m-au dezamagit niciodata. doar cu ei pot discuta. cu parintii mei nu. ei sunt persoanele de care ma feresc cel mai mult.
ce as putea sa fac? vreau si eu sa ma distrez, nu sa stau inchisa in casa toata vara. ( sau ce a mai ramas din ea. ).
mai intai sa va explic.
multi prieteni/prietene de-ai mei au gasca si ies cu ei afara prin parc sa se distreze, sa mai discute, chestii normale, iar eu stau toata ziua in casa si mor de ciuda ca nu pot si eu sa fac lucrurile pe care le fac si ei. de fiecare data cand le zic parintilor mei ca as vrea si eu sa ies in parc sa stau cu prietenii mei, ei zic da, iar a doua zi zic nu 
Ordonare:
Cronologică
Stiu despre ce vorbesti. Ai incercat sa te interesezi ce copilarie au avut ei? asta poate fi cauza comportamentului lor fata de tine. Daca vrei, putem vorbi pe privat in detaliu despre asta 
Răspunde
Bună.
Eu am aproximativ aceeaşi problemă acum, la 16 ani ( în curând ). Adică, a aflat de curând că am un prieten şi de atunci, la ora 8-8 jumate acasă. Mă enervează cumplit, şi de câteva seri tot plâng întruna pentru că nu înţeleg ce vrea de la mine.
Oricum, cel mai indicat ar fi să fii directă cu ei, adică să-i întrebi de ce nu te lasă cu prietenii tăi ( dacă nu îi cunosc, ai putea să îi prezinţi ca să vadă cu cine îţi petreci tu timpul şi să se convingă că nu stai cu vagabonzi ).
Spune-le că nu mai ai ce face în casă, că stai aproape de casă, că stai o oră, două şi vii înapoi. Dacă răspunsul e pozitiv, la început vii mai repede şi după mai tragi de timp. Le spui că stau vreo 2-3 ore pe-afară şi tot aşa. Şi nu veni târziu acasă, sau nu întârzia pentru că se vor înfuria.
Dacă tot nu vor, spune-le ce simţi; că te simţi aiurea să vezi cum toţi stau afară, că e vară şi e cald, şi tu trebuie să stai în casă, izolată.
Mai ai nevoie şi de aer.
Succes mult şi o zi bună să ai!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
