Heeii! Păi eu mă numesc Mădălina şi am 13 ani, împlinesc 14. Problema mea e de mult timp, mai exact 10 ani. Părinţii mei locuiesc în Italia de când aveam vârsta de 3 ani.Am rămas cu bunicii,cel mai bine înţelegându-mă cu bunicul. Dar ce credeţi, bunicul pe care îl mai numeam : „Tăticul" şi asta pentru că aveam o relaţie foarte apropiată cu el şi îl consideram un tată s-a stâns din viaţă acum 4 ani... Am rămas cu bunica,cu care mă înţelegeam bine,acum venind vârsta adolescenţei, şi eu dorind să ies cu prietenii din ce în ce mai mult îmi interzice ieşirile în timpul săptămănii, ci doar duminica având posibilitatea acestea (1-2 h ). Am stat în vacanţe şi cu ai mei, care mă fac să mă simt aşa de matură,având aşteptări extrem de mari de la mine, în schimb bunica mea mă consideră aproape un bebeluş. Si acum fiind explicată toată situatia mea,să vă explic exact ce simt. Eu sunt micuţă de înălţime,mă simt dată la o parte,dar de băieţi. Nu vreau să înţelegeţi greşit,nu vreau un prieten. Acum două săptămâni mă miram cum de un băiat atât de drăguţ să mă placă. Ei bine,nu mă plăcea,ştia că nu am mai avut parte de un sărut şi apoi, după ce s-a întâmplat a râs de mine. De asemea,marginalizată de prieteni pentru nesiguranţa pe care o am faţă de absolut tot ce fac. Tristeţea mea manifestată de lipsa părinţilor, în perioada în care ar trebui să mă sfătuiască şi să mă ajute să iau decizii importante o elimin cu ajutorul orelor petrecute în cameră plângând,făcând loc unei alte feţe zâmbăreţe dimineaţa. Sunt descurajată din toate punctele de vedere,mi-am expus dorinţa părinţilor mei de a ne muta împreună,urmând ca eu să plec în Italia sau ei să revină acasă,dar ei sunt indecişi,ca şi când lor le-ar fi indiferent dacă situaţia rămâne aceeaşi. La început am vrut să nu îi inculpez,dorinţa lor fiind trăirea decentă a noastră,ei bine, acum încep să îi invinovăţesc. Consider că sunt imaturi şi că cel mai bine ar fi fost dacă m-ar fi dus şi pe mine de la vârsta de 3 ani acolo. Consider că nu reuşesc să ia o decizie matură,ultimul cuvănt aparţinându-mi mie tot timpul. Problema este că în ultimul timp ei merg tot în jos financiar,problema devenind din ce în ce mai serioasă. Să las situaţia aşa,dovedindu-le că şi mie îmi este indiferent sau să continui să îmi manifest dorinţa până ajung să primesc ce doresc? Altă problemă este şcoala,am rezultate foarte bune la învăţătură,şi probabil acolo,fiind cu totul altceva îmi va fi greu,eu fiind pesimistă nu cred că voi excela la învăţatură şi mă voi da bătută. A cui este vine,a părinţilor mei sau a niciunuia. Ce să mai cred, ce să fac?. :/
In primul rand..pentru varsta ta vorbesti foarte matur, scrii foarte corect[fata de alti] si am ramas uimita. Faptul ca ai ramas cu bunica ta, te-a facut sa te maturizezi (dupa parerea mea) mai repede decat alti.Nu e ceva rau. 
Asta s-a intamplat pentru ca a trebuit sa te adaptezi. Nu este vina nimanui..viata de multe ori este nedreapta, cu dificultati dar toate se intampla cu un scop. Nimic nu este la intamplare. Ti-as propune sa nu stai inchisa in tine..sa nu plangi singura in camera. Cu bunica ta ai discutat? Stie ca esti trista? Dar parinti tai? Lor le-ai povestit? In primul rand ar trebui sa stai de vorba cu ei. Sa le spui tot ce ai pe suflet..sa te descarci si daca nu baga in seama, sa le zici 'veti sta si ma veti asculta, am ceva de spus si merit asta la cata rabdare am avut'. Dar sa nu te inchizi in tine! Asta ti-ar putea provoca melancholie sau poate cu ani nu te vei putea exprima fata de alti..in tot cazul, trebuie sa discuti cu parinti despre sta, despre faptul ca te descarci in camera ta plangand, si daca nu iti iese la nimic sa discuti cu bunica ta, ea fiind mai mereu cu tine te cunoaste mai bine si te va intelege..sa ii zici 'uite asa si asa..si cred ca merit putin timp in plus sau macar sa ies si Sambata' (iti faci de vineri temele, ajuti pe la lucrurile din casa, gospodit etc. si ii zici genu 'te-am ajutat cu asta, asta si asta..merit si eu ceva te rog 
)
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu e vina niciunuia.Parintii isi iubesc copiii asa ca sigur teau lasat cu bunicii deoarece erai mica si nu te puteau duce pe drumuri dupa ei.Au facut-o pentru binele tau. Funda?
Răspunde
Vina nu e a parintilor, nici a bunici si nici a ta. Traim in tara asta si de aici se trag toate, dar in fine nu cred ca asta conteaza pentru tine. Parinti tai au plecat tot pentru tine si fi sigura ca si ei au o viata grea, doru de casa si famile nu e usor deloc, o sa intelegi cand o sa cresti. Bunica ta se vede ca tine mult la tine si are grija si bine face, e o persoana responsabila chiar daca acum ma repet ca nu ai cum sa intelegi. Intr-o mica masura tu iti incurci viata, sincer iti spun sa te preocupi de scoala si de ce e bine pentru tine, lasa asa zisi prieteni sa vorbeasca, urmeazati drumul tau ca o sa vina vremea cand o sa le multumesti celor care crezi ca acum nu te inteleg. E grea copilaria, sau asa credem toti cand suntem la varsta aia. Sfatu meu, nu trebuie sa il asculti dar e bine sa te gandesti un pic, familiei tale ii este greu dar isi fac putere sperand ca tu cand vei creste vei ajunge bine, chiar daca acum se fac sacrifici mari. Stiu ca esti o copila, dar in viata toate la timpu lor ca e mai bine asa, iar daca ai rabdare si credinta o sa vezi ca se vor aseza toate in favoarea ta. Nu grabi lucrurile ca nu vei sti cum sa le asezi. Ai grija de tine si ai grija si de familia ta sa fie bine, nu ii necaji.
Multi inainte! In primul rand ar trebui sa te linistesti deoarece treci printr-o perioada a vietii prin care trec mai toate fetele, acum esti in perioada de maturizare si vezi lumea cu alti ochi iar unele lucruri ti se par confuze. Bunica ta nu iti vrea raul precum nu cred ca i-a vrut nici copiilor sai, incearca sa o intelegi ca este la o varsta la care isi face griji pentru orice, nu o supara si mai asteapta un an doi pana iti vei da seama cat de perversa este lumea in care traim, ar cam fi bine sa o intrebi pe bunica despre cum era cand a fost ca tine, de ce anume trebuia sa se fereasca sa nu se faca de rusine in fata lumii, daca vede ca te intereseaza astfel de lucruri o sa aiba mai multa incredere in tine si ai sa vezi cum o sa ai mai mult timp liber, numai ca, cu batranii, trebuie sa avem rabdare, succes!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
