Hei, am doua surori mai mici (una cu 9 si una cu 8 ani mai mica decat mine) si SUNT INSUPORTABILE. In fiecare zi schiorlaie (pe bune) prin casa, rag, bocesc, fac tampenii si sunt foarte foarte enervante! Nici macar nu pot sa invat din cauza lor fiindca 80% din timp numai gurile lor se aud. Le-am zis parintilor mei sa ia masuri dar ei "sunt copii mici! ce vrei? Sa le leg cu lanturi si sa le pun scoci la gura?" Faza e ca parintii, asa "destepti" cum sunt inca vor si sa iau note mari la scoala! NU pot sa ma concentrez cand invat decat daca am liniste perfecta in casa. CEI CE NU AU DELOC FRATI SUNT FOARTE NOROCOSI! SA NU ITI DORESTI UN FRATE MAI MIC NICIODATA (cel putin mai mic cu 9 ani). Ma enerveaza ca pot invata doar in intervale stabilite de parinti (cand le mai scoate pe caprine' pe afara), si nu mi se pare corect ca unii sunt singuri la parintii fara scorpii in casa si eu sunt blestemat cu copiii astia!
Ce as putea sa fac? Nu pot sa le ignor... Poate imi dati si cateva sfaturi cum sa fiu mai calm (dar nu va fi suficient)

Un lucru foarte normal, cei cu frati/surori se plang iar cei fara din nou se plang.
Daca nu gasesti nici un loc unde tipetele surorilor tale nu se aud ti-as recomanda sa le gasesti de lucru,. Chiar daca iti va fi greu, insa se poate, gaseste-le o ocupatie linistita care sa se potriveasca varstei lor cat si al caracterului lor. Daca nu poti invata acasa, poate vei incerca invatatul in grup cu niste prieteni/colegi.
Bafta!

Gasestele ceva de facut cat inveti... spune-le sa le faca felicitari parintilor ca sa le arate ca ii iubesc sau sa coloreze etc

Uite..Stiu prin ce treci. Am o sora cu 10 ani mai mica si 2 frati gemeni cu 13 ani si jumatate mai mici ca mine. Eu mereu cand vreau sa invat ma incui in sufragerie. La inceput parintii mei nu au fost de acord cu comportamentul meu, ne-am certat, si cand au vazut ca nu am renuntat la ``refugiu`` au renuntat ei.
Asa ca te sfatuiesc sa iti gasesti un loc in care sa nu te deranjeze nimeni si sa nu renunti la invatat.

Bafta cu sobolanii...

Stiu cum e sa ai frati mai mici, insuportabili. dar cand chiar imi doresc sa invat, si stiu ca am nevoie de asa ceva, ma refugiez in bibloteca. Imprumut si lecturez carti de acolo, daca am nevoie, si imi fac si temele uneori. Sau, stiu ca suna ciudat, dar ueori ma inchid in baie (de obicei nu ma deranjeaza acolo) si pot sa ma concentrez. Sau daca chiar nu sunt posibilitati merg la o prietena. ceea ce conteaza este ca incerc sa evit sa tipam unul la altul, ca numai mai multa galagie fac. ce-i drept, nu am frati cu 8, 9 mai mic decat mine ( cea mai mica e cu 7 ani mai mica ) dar tot au mintea unori bebelusi. Totusi desi sunt niste... caprite, tot ii iubesc si in cercs sa-i ignor decat sa-i cert. caci atunci cand eu ma enervez iese urat ))) Oricum, succes

Buna,

Vrem sa te ajutam sa-ti gestionezi mai bine emotiile. Hai sa stam de vorba, vrem sa te ajutam.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Salut

Esti asa de tanar... nu-ti doresc niciodata sa simti durerea pierderii, sau a lipsei unui frate in viata ta.
Sunt surorile tale si stiu ca le iubesti, chiar daca negi asta. Cum sa le pui scoci la gura?!
Incearca sa petreci putin timp si cu ele. Asa, vor intelege mai bine ca ai si tu nevoie de timpul tau, si de liniste. Chiar daca sunt mici, cu vorba buna vor intelege.

Trebuie sa te bucuri ca ai frati si surori chiar cit de micuti sunt
tu nu esti blestemata dar norocoasa ca nu esti unica la parinti
tu nu stii ce simt acei copii care sunt singuri la parinti dar nici intr-un caz nu sunt fericiti dupa cum par
trebu sai iubesti si sa ai mai multa rabdare cu acei mici
sa vorbesti calm si sa le explici ca nu trebuie sa faca galagie sau sa vb mai incet pentru ca te incurca sa invetzi dar nu sa tipi si tu la ei
trebuie sa la arati parintilor si lor ca esti un(o) bun(A)sora (frate) si sa le arati surorilor cit de mult le iubesti si respectzi
cind ele vor vedea ca le iubesti si ca inseamna ceva pentru tine te va respecta

Buna! Nu am nici frati, nici surori mai mici, dar am un frate cu 5-6 ani mai mare.
Cred ca am fost o pacoste cand eram mica,dar din cate imi amintesc eu m-a iubit mult si inca gasesc poze prin casa cand ma tinea in brate si ne jucam...
Nu am de unde sa stiu prin ce treci,dar de curiozitate,l-am intrebat acum ceva timp pe fratele meu cum e sa ai o sora mai mica.
Mi-a spus ca uneori il enervam,dar solutia a fost sa discute cu parintii.Le-a spus mamei si tatei ca are nevoie de liniste,de spatiu,si eu intr-un final am inteles.
Acum ca suntem amandoi mult,mult mai mari ne-am maturizat si ne intelegem foarte bine.
Cred ca trebuie sa vorbesti cu parintii tai, explica-le ca iti sunt afectate notele si ca nu mai poti continua asa.
Cred ca te vor intelege, doar iti sunt parinti. Oricum, daca surorile tale te vor mai deranja, incearca sa te calmezi cum poti.Vei vedea ca atunci cand vor creste vor fii niste persoane cu adevarat de treaba si te vei intelege cu ele.
Succes.

Este adevarat e cam greu cu copii mici in aceeasi casa, ar trebui parintii sa faca ceva totusi, depinde de fiecare situatie. o solutie ar fi sa mearga la gradi cat se poate de repede, depinde ce varsta au