Hei. Am o mica nelămurire. Am avut un vis, un vis care speram sa devină realitate intr-o buna zi. Ma visam medic. Visam sa intru la medicina. Visam sa salvez vieți și..sa fiu acolo prezenta, între ei. Sa-i vindec sau cel puțin sa le dau speranta ca mâine se vor trezi sănătoși. Acesta a fost visul meu de la 16 ani. Acum am 20 de ani și sunt studenta la drept in anul 1. Am avut câteva conflicte familiare și pana la urma am decis sa renunț la medicina. La început a fost acceptabil, ba chiar uitasem. Colegi noi, viața de facultate, petreceri, invatat, sesiune. Dar, după cam 3 luni am început sa-mi reamintesc și sa reîncep sa-mi doresc sa devin medic. Dar, am renunțat. Cum as putea sa aspir din nou la acest vis și sa renunț totodata la facultatea la care sunt acum? Familia mea n-ar fi de acord. Stiu, este viitorul meu, dar îmi apreciez părinții și bunicii și nu vreau sa-i dezamăgesc. I-am supărat prea mult in ultimii ani..nu vreau sa fiu din nou eu motivul pentru care sunt ei supărați. Nu din nou. Însă, in ultimul timp când văd un spital, un doctor, o știre despre medici sau doar asist la o discutie afurisita despre spital..ma duc la baie și izbucnesc in plâns. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată chestia asta. Sunt o fire puternica de fel. Nu plâng repede și nu sunt sensibilă. Dar aici..aici parca totul este diferit. Parca devin cea mai sensibilă fata din lume când este vorba despre visul meu. Chiar nu stiu ce sa fac. As vrea sa lupt, dar cum? Pentru ca am început dreptul, nu renunț pana nu-l duc la final. Doar ajutați-ma cu un sfat. Ma simt ca și când am fost intr-o relație timp de 4 ani, iar acum tipul ori m-a părăsit ori a murit. Poate asta și este, o despartire. Oricum, astept sfaturi. Mulțumesc.

Dar in primul rand trebuie sa te asiguri ca chiar asta vrei. De multe ori vrem ceva, dar de putine ori se intampla sa fie si ceea ce ne dorim cu adevarat sau ceea ce ne trebuie.
Nu trebuie sa mergi la medicina sa salvezi vieti si sa le dai speranta acelor persoane, stii asta nu?
Mereu am fost cu ideea ca este mai bine sa urmezi o oportunitate si sa aduci pasiunea cu tine acolo.

Si eu la randul meu am vrut sa dau la medicina din liceu, dar am ales sa fac altceva, cu ajutorul matematicii (Dar este irelevant). Ideea este ca nu regret deloc. Desigur ca nu este cazul tau, dar permite-mi sa iti prezint cateva principii de care m-am lovit eu pana acum in ceea ce priveste aceste alegeri.

Stii cum este la medicina nu? Daca chiar vrei sa te faci medic, nu asistenta, de cele mai multe ori ei trebuie sa renunte la o parte din sentimente si sa trateze omul ca si cand ar fi doar o bucata de carne. Nu vreau sa iti distrug visele, dar aceasta este realitatea. Se uita toata ziua la lucruri care pentru mine au fost prea scarboase, prea deranjante, chiar daca acestea pot sa salveze o viata. Pe langa asta, la fel de bine pot sa nu salveze. Incercari de operatie, pacienti care mor acolo langa ei, si ei trebuie sa ramana indiferenti fata de situatia de fata. A mai murit unu, da-l incolo, trebuie sa treaca mai departe pentru a putea trata pe altcineva. Cam asa functioneaza.

Ai spus ca faci dreptul, poti sa ajuti si sa salvezi vieti si cu ajutorul acestei meserii. Sau poti sa studiezi tu omul, sa il ajuti sa treaca peste probleme, sa il salvezi, poti sa studiezi psihologia in timpul liber, totul este posibil. Profesia nu inseamna nimic pe langa ceea ce ne dorim cu adevarat. Iti spun asta din punctul meu de vedere. O sa ai bani in urma unui loc de munca oferit de ceea ce studiezi. Cu acei bani poti sa faci o multime de lucruri care sa te satisfaca sufleteste.


Imi pare rau ca nu... cred ca poti sa mai faci medicina (desi daca chiar vrei fa-o si gata ), dar sper ca te-am ajutat, macar putin.
Succes!

In primul rand aceasta decizie nu trebuie sa o iei in functie de presiunile familiei, ale prietenilor sau ale oricaror alti oameni. Trebuie sa nu te lasi influentata in nici un fel. Asculti sfaturile pe care ti le dau altii, te gandesti daca sunt bune sau nu, dar decizia sa iti apartina in proportie de 100%.
In al doilea rand, este posibil sa renunti la drept si dupa sa descoperi ca nu intrii la medicina sau ca renunti si la aia peste cativa ani. Nu ai de unde sa stii ca acolo va fi totul perfect.
Trebuie sa te gandesti foarte bine inainte.
Nu stiu daca ai intrat la drept ca ai vrut tu sau pentru ca parintii tai vor sa se mandreasca cu tine sau orice altceva. Si eu m-am retras in anul 1 de la o facultate iar parintii in loc sa imi fie de ajutor, au inceput sa imi spuna ca i-am facut de ras in tot satul, ca i-am dezamagit, etc.
Trebuie sa te gandesti foarte bine la urmatoarele intrebari:
1) De ce am intrat la drept? Am vrut eu cu adevarat sa intru aici sau am fost influentata?
2) Imi place ceea ce fac aici?
3) Daca renunt la facultatea asta, ce voi face pe viitor? Ce alte optiuni am?
4) E o decizie buna sa renunt?
5) Care sunt motivele pentru care as vrea sa renunt? Aici s-ar putea sa existe si alte motive, nu numai ca tu iti doresti sa mergi la medicina. S-ar putea sa ti se para ca nu te intelegi bine cu colegii, spre exemplu, sau poate simti ca sunt grele acele materii. Pot fi o gramada de motive "ascunse".

E foarte important sa te gandesti bine inainte de a lua o decizie.
Daca totusi nu reusesti sa iei singura o decizie, ai putea sa ceri ajutor de specialitate, o persoana neutra, un psiholog.