Hmmm... complicat pai uite iti dau asa o idee pentru ca si eu am conflicte cu mama.Eu zic ca cel mai bine e sa te duci la ea intr.o zi cand o vezi mai linistita si sa incepi calm si zambitoare cu o fraza gen : " mama, am venit sa vorbesc ceva destul de important cu tine... " si de aici incepi sa ii povestesti toata "istoria" din punctul tau de vedere. Dar tin sa iti spun ca este important sa o pui la curent de la bun inceput ca nu vrei sa fii intrerupta, pentru ca altfel ea asta va face si tu nu vei mai putea sa mai spui nimic . Asa daca iti stie si ea partea ta poate te va intelege, eventual daca vezi ca nu este nervoasa ii poti vorbi un pic si despre chestia asta care te enerveaza, ca tine prea mult la ce spun ceilalti, dar incearca sa o faci intr.un mod placut mamei tale . Sa nu sune mai mult a repros dupa, cred ca intelegi ce vreau sa zic.
Sper ca te.am ajutat macar un pic si sper sa rezolvi problema!
Eu mă gândeam să nu deschid deloc subiectul. Poate în acest mod va uita mai repede şi-i va trece mai repede. Cum ai zis tu, ar însemna să 'degropăm' trecutul şi să îi amintesc de nervii făcuţi. De obicei nu-i ceream scuze o lăsam până a 2-a zi şi-i trecea. Oricum, acum m-a sunat să mă felicite pentru rezultate bune obţinute la un examen dar mi s-a părut un ton puţin ironic deşi au fost aşa cum mi le doream. Eu mă gândeam s-o las în pace pur şi simplu pentru că oricum acum e la muncă deci până când ne vedem cam au timp să-i treacă nervii, nu crezi?