Discută cu psihologul școlii, chiar director fără rușine o fată ca tine cu medie așa de mare nu ar trebui să-ți fie teamă de nimeni și de nimic. Eu zic să ai grijă de tine și mai lasă-i pe părinți, dă-le cu hai sictir pe bune...
Discută cu ei, nu e bine, spune-le ce ai pe suflet dacă nu vor să înțeleagă vorbește cu dirigintele tău spune-i situația și acesta va vorbi cu părinții tăi. O colegă de-a mea a murit în a 11 a datorită unor părinți ca ai tăi, nu o lăsau afară, și învăța toată ziua, până într-o zi când a făcut comoție cerebrală fiindcă nu a dormit și a stat să învețe pentru o lucrare amărâtă.
Of doamne sfinte... cam asa sunt si eu, simt ca nu mai pot! Am avut o depresie anul trecut si m.a dus mama la doctor, si i.a zis sa ma lase sa ma mai recreez, dar degeaba, a inteles in ziua respectiva si a 2 a zi a uitat tot. Pur si simplu simt ca nu mai pot, insa sunt foarte foarte exigenti, iar situatia m.a facut sa fiu foarte sensibila, si nu pot vorbii cu ei.
Intreaba-i daca au uitat de incidentul acela de la doctor si daca mai vor sa mai treaca odata prin asta caci ceea ce fac ei cauzeaza asta.
Buun asa:*. Multumeesc, sper sa.i intereseze...
Vorbește cu dirigintele și cu psiholoaga școlii și găsiți o rezolvare ceva. Nu e normal ceea ce se întâmplă. Trebuie să se gândească bine la viitorul tău... și spune-le treaba asta... Eu am văzut că tu ai mai întrebat de meditații la arhitectură. Întrebarea mea este, asta e sigur ceea ce vrei tu să faci sau vrei să o faci pentru că ești influențată?
Nu, nu sunt influentata. Imi doresc enorm sa fac asta pentru ca ma pricep, am mana, si multi profesori mi.au spus ca ar fi pacat sa nu fac asta, chiar imi doresc foarte mult sa reusesc in arhitectura. E foarte dificila situatia, pentru ca si diriginta mea s.a nimerit la fel, din pacate, e cu aceleasi conceptii. Sunt in cel mai bun liceu din orasi, si profesorii majoritatea sunt reci si nu ma pot apropia de ei, au doar pretentii, si nici diriginta nu vrea sa faca excursii sau iesiri, pentru ca e de aceeasi parere cu ai mei :-
Discută cu psihologul școlii, chiar director fără rușine o fată ca tine cu medie așa de mare nu ar trebui să-ți fie teamă de nimeni și de nimic. Eu zic să ai grijă de tine și mai lasă-i pe părinți, dă-le cu hai sictir pe bune...
Copilo iesitul la distractii poate insemna si distrugerea(anturajul prost) si multe altele.ramai cum ai ramas si pana acum -> la vorba parintilor tai ca stai bine.
M.am ferit o viata intreaga de anturaje care.mi fac rau, si asta pentru ca stiu sa disting raul de bine, si crede.ma ca nu am pus tigara in gura sau bautura pana la varsta asta niciodata, pentru ca nu ma atrag chestiile astea, doar ca pur si simplu, cred ca oricui i s.ar lua sa vada 4 pereti care.l inconjoara zilnic si numai invatat...multumesc foarte mult de raspuns
Uneori este mai bine draga sa vezi "pereţi" decat alceva
ia-o te rog frumos mai moale cu "scosul capului" ca nu ai ce vede-a decat (o sa te las pe tine sa descoperi) chiar daca iti zic nu o sa asculţi deloc? asa-i? acum te asemeni ca un "vulcan" care este pe cale sa "erupă"[te rog sa nu o ei in nume de rau ] azi zici un mic sictir maine o sa fie un altfel de "sictir" alegerea iti apartine in delirium succes
Bineinteles ca tin cont atat de sfatul tau cat si de celelalte, doar de aceea am apelat la voi . Cat despre alegerea mea, eu asa voi fi toata viata, iar daca voi iesi odata la 4-5 luni o seara asta nu inseamna ca imi voi face un obicei, nici nu.mi doresc asta, stiu riscurile, mai ales ca sunt fata.
ce ironic ne asemănăm noi2 exact cu opusul
eu as fi vrut sa văd pereti si nu lumea... dar na!
da cine stie in viitorul apropiat poate tu imi arati pereti si eu lumea
Vorbeste cu ei si spune-le ca nu mai esti un copil, ai crescut, esti adolescenta si simti nevoia sa iesi, sa te distrezi, ceea ce evident, este normal. Spune-le sa aiba incredere in tine, explica-le ca nu e nimic rau in a iesi cu prietenii si spune-le sa se puna in locul tau. Nu stiu, incearca sa-i iei cu niste exemple de-ale prietenilor, cunostiintelor lor, cum ca parintii acelor copii i lasa afara si nu e nimic grav in asta. Explica-le ca te simti prea "legata" si intr=un fel i intelegi pentru grija pe care ti-o poarta, dar e timpul sa te lase pe tine sa-ti organizezi timpul liber, iar pentru asta este nevoie de incredere din partea lor.
Sper sa se rezolve problema si sa te relaxezi vara asta, asa cum meriti!
Multumesc din suflet, sper, as vrea si eu foarte mult, insa chiar acum jumatate de ora am incercat sa port aceeasi discutie a nu stiu cata oara cu ei, si nimic. nimic nimic...sunt pur si simplu foarte exigenti
Buna Dupa a mea parere singurul lucru pe care il poti face este sa-ti convingi parintii ca tu(impreuna cu al tau creier) mai ai nevoie de odihna, de relaxare, de unele distractii, de unele experiente pe care nu le gasesti in carti . Cred ca esti destul de "matura" pentru a distinge "raul de bine" (asa cum ai zis si tu) dar chestia asta trebuie sa o stie parintii tai. Te inteleg perfect, am avut si eu perioade de acest fel dar ai mei parinti au constientizat ca fara "putina nebunie" nu poti face performante. Pana si Dumnezeu s-a relaxat total a 7-a zi . Toata chestia se poate rezolva prin comunicare si cred ca ar trebui sa insisti. Parintii tai asa procedau pe vremea lor? Sincer, e mare pacat, daca nu iti faci in timpul liceului amintiri placute de care sa-ti aduci toata viata aminte, nu stiu cand o sa mai ai o astfel de "oferta". Anii de liceu nu se uita curand si acestia iti ofera o oportunitate unica de a imbina perfect utilul (invatatul) cu placutul(distractia). Ii inteleg si pe ai tai parinti, avand in vedere ca esti fata si gandindu-ma la cat de "naïve"(no offense) sunt unele fete, ei incearca doar sa te protejeze, dar duc protectia "putin" la extreme. Sper sa iesi cu bine din acest impas si sper sa nu faci vreun lucru nechibzuit! Comunicarea e cheia!
Foarte frumos raspuns, multumesc mult de tot, apreciez, sincer
Crede-ma esti f norocoasa k parinti tai sunt langa tine.parinti mei au divortat. eu am ramas cu mama care s-a recasatorit dupa un timp. apoi au inceput sa apara certurile...ei nici nu ma mai baga in seama, nu mai stiu ce fac sau unde sunt, ce note am la scoala si chestii sin astea. odata chiar am fugit de acasa ceva timp, dar ei nici nu au obs.credema ca esti norocoasa si mai sunt multe alte astfel de cazuri.
Stiu ca in orice casa sunt probleme, si la mine au fost...dar sa.ti spun ceva, nu e chiar ceea ce crezi tu. Prin aceasta "pasare" a lor, se defineste doar interzicerea fericirii mele, pentru ca ei nu ma intreaba niciodata ce fac, cum e la scoala, de ce sunt trista, exista zile in care nici macar nu ii vad, pentru ca sunt asa suparata si stau doar in camera mea. atat... imi pare foarte rau sa aud asta de la tine sincer, ma pun in locul tau si imi dau seama ce greu iti este insa ce.ti pot spune este sa lupti pentru ceea ce.ti doresti, sunt sigura ca esti o persoana minunata si meriti tot ce e mai bun, cineva, undeva se gandeste la zambetul tau >
Pai daca sunt exigenti cu tine, dar in acelasi timp nu iti dau atentie, inseamna ca ceva nu e bn.ar trebui sa impartasesti problema cu cineva...o ruda sau cineva care are o autoritate.
misauratcuviata întreabă: