Hei. Am si eu o problema.
Sunt aproape anti sociala. Adica am avut o prietena buna, de care m-am distantat pentru ca am observat prefera compania altora, dar acum nu mai suport sa stau langa alti adolescenti, nu imi face placere sa imi petrec timpul cu copii de varsta mea ( am 15 ani, daca are vreo relevanta acest fapt... ). Sunt foarte impulsiva si directa, urasc falsitatea si prostia. De exemplu, acum cateva zile am jignit o colega deoarece la un proiect mi-a refuzat initial o idee si dupa a pus-o in aplicare, asumandu-si-o, poate pare o situatie stupida dar mi s-a parut o nedreptate in momentul respectiv. Cand nu suport pe cineva ii spun pur si simplu, nu ma pot abtine. Am observat ca ma inteleg mai bine cu oamenii mai mari decat mine, dar rareori sunt in preajma lor.
In pauze nu prea stau cu colegii, deoarece nu ii agreez, stau si ascult muzica sau citesc ceva.
Sunt si cateva persoane cu care sunt destul de draguta, si cu care imi face placere sa stau, dar nu se leaga nicio legatura de prietenie sau ceva... In unele cazuri probabil a fost si vorba de invidie din partea celorlalti, fara sa exagerez, dar am o familie cu situatie financiara buna, si unele persoane ma percepeau drept o fata figuranta. Dar nu sunt deloc asa, doar ca daca ma irita prezenta cuiva, nu ezit sa arat asta.
Am intrat intr-un liceu foarte bun, initial mama dorea la altul dar eu am decis sa vin aici. Doar ca nu imi place, desi sunt cu asa zisa cea mai buna prietena in clasa, si ma gandesc ce ar fi fost daca o ascultam pe mama de la inceput. Ma gandesc sa ma mut, asta m-a dat si mai rau peste cap.
Va multumesc, celor care v-ati pierdut timpul cu romanul asta plicticos si astept sfaturi de la cei care au mai fost in aceasta situatie sau de la altii binevoitori. Vreau sa ma "normalizez" si sa o viata sociala cat de cat pe linia de plutire...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook