HEI! buna! am si eu nevoie de o opinie.deci eu sunt genul de fata mai retrasa si nesigura pe ea,dar am incercat vara asta sa ma schimb pentru liceu(desi nu prea da rezulate).si eu am o problema si cu mersul pe care am incercat de asemenea s-o rectific,dar se pare ca n-am putut.faza e ca eu si mama ne plimbam prin oras si ea era in spatele meu pe trotuar si comenta la fiecare pas pe care il faceam ca "calc nu stiu cum sau ca trebuie sa stau cu capul nu stiu cum si sa am nu stiu ce atitudine" si chiar daca mama nu m-a crezut de data aceea mi-a pierit si cea mai mica parte de incredere cand am auzit-o ca m-am chinuit toata vara degeaba(mama are un fel de a vorbi si de a te critica de te omoara)si chiar in acel moment imi venea sa plang(nu mai ma puteam abtine,se stransera prea multe lucruri)cand mama s-a intalnit cu o femeie pe care o stia de mult si fiica ei(cu care urmez sa merg in liceu).picasera foarte prost pentru ca eu n-aveam nici-un chef de socializare (plus ca stateam gata sa le dau drumul lacrimilor)si pentru ca asa e felul meu de a fi (cand mama ma supara ma inchid in mine,astfel raszbunandu-ma pe ea)nu prea am vorbit cu cele doua,decat un schimb de replici foarte rece si nepasator(eu exersasem toata vara cum sa vorbesc cu persoanele noi,dar atunci le-am lasat pe toate balta)dupa ce ne-am despartit si am ajuns acasa am izbucnit in plans si mama normal ca s-a luat de mine (asa cum o face mereu)si a inceput sa zica ca am numai prieteni aiuriti (si prosti)si ca nu ma pot imprieteni si eu cu o fata mai de doamne ajuta(trebuie sa recunosc ca fata aceea era foarte draguta si imi pare rau ca n-am putut vorbi frumos cu ea,dar asa sunt eu :mai orgolioasa). oricum. faza e ca mama nu-si da seama ca din cauza ei ma comport asa(ma critica pana imi pierd increderea in mine) si eu cred ca ea, fiind o mama, ar trebui din contra sa ma incurajeze.mamele voastre nu fac asa? si cine credeti ca are dreptate :eu sau mama? adica ar fi trebuit sa se comporte altfel cu mine sau eu ar trebui sa nu-i iau in seama criticile si sa ma axez pe viata mea sau ce sfaturi imi dati? va dau funda si multe, multe voturi. promit!

La liceu trebuie sa fi asa cum esti tu..cinte te place te place asa cum esti nu cum vrei si inceri sa fimai pe scurt...fi tu insati.In legatura cu mama ta, cred ca ar trebui sa ii spui ce ai pe suflet si ce parere ai despre comportamentul ei fata de tine..si ca ar trebui sa te sustina si sa te incurajeze! Sper ca te-am ajutat Funditaa? o3

Trebuie sa iti spun ca in ciuda raspunsurilor pe care le dau pe TPU si eu sunt o fata extrem de timida si te inteleg din toate punctele de vedere.
Cred ca ar trebui sa ai o discutie cu mama ta, nu neaparat o discutie mama-fiica, cat una de prietenie.Cred ca stii ca mama ta trebuie sa fie si prietena ta. Spune-i ca tu stii ca nu esti perfecta.La urma urmei, cine e? Spune-i ca ai nevoie sa te sustina nu sa te critice mereu.In loc sa te certe ca nu esti asa si nu stiu cum, sa te invete cum crede ea de cuviinta si sa iti explice frumos cand gresesti.Pe de alta parte cred ca si tu ar trebui sa o lasi mai moale cu orgoliul pentru ca pana la urma ce faci,faci pentru tine.E o satisfactie sa iti vezi mama mandra de tine,insa,pentru tine o faci,ca sa ai succes in viitor.
Nu te mai gandi la ce s-a intamplat atunci, mergi inainte, propune-ti sa te schimbi, cere-i mamei tale ajutorul, comunicati deschis ca intre doua prietene de o viata si sigur vei observa o schimbare la un moment dat.

Salut! din cate am inteles tu treci a9a nu? deci noi inceputuri(crede-ma si eu de abia astept sa aflu cum va fi si la mine); in zilele noastre sunt apreciate persoanele cu tupeu care se baga si drept sa iti spun desi sunt o fire mai rebela si mai zapacita nu sunt genul tupeista atotstiutoare(de fapt sunt f sensibila). mama mea imi spune mereu in fata cand imi vede defectele cu scopul de a ma corecta si mai ales de a nu ma face de ras, de a nu cadea in penibil. Cred ca si mama ta urmareste acelasi lucru nicidecum sa te faca sa suferi, vrea tot ce e mai bun pentru copilul ei anturaj bun, pozitie cum trebuie ca tu sa fii sanatoasa si fericita..insa daca tu crezi ca ce iti spune mama ta e o critica si te face sa nu mai ai increde in tine mai bine vorbesti cu ea caci prietena mai buna ca mama nu vei gasi in lumea asta.Totodata poate nici ea nu realizeaza ca pe tine te deranjeaza chestia asta ea vede totul ca pe ceva constructiv stii? Deci mai bine ai asculta sfaturile mamei tale si i-ai spune ca de fapt uneori e cam aspra cu tine si sa te ia mai usor sa iti explice unde gresesti! Succes!:*