Hei. Împărtășesc cu voi ceea ce mi se întâmplă. Sunt o fire sensibilă, plâng din orice lucru mărunt, dacă cineva ridică vocea simt cum încep lacrimile sa curgă și mă deranjează. Încep sa plâng, daca cineva se uită atent la mine sau îmi reproșează lucruri, dacă imi spune ca nu sunt in stare de ceva anume. Persoanele imi spun ca sunt o fire slabă, nu mai pot psihic, viata mea este un total eșec chiar daca voi nu credeți asta. Sunt recunoscătoare ca am un acoperiș deasupra capului, am parinti, sunt sănătoasă, dar eu ca persoana nu sunt bine, nu ies in oras, stau 24/7 in casa, pe telefon. Vreau sa am încredere in mine, sa învăț sa ma iubesc, sa nu mai cred tot ce spun cei din jur, sa fiu o persona cu care ar vrea cineva sa vorbească. Ma simt singură, imi este frica sa evoluez, sa fac un pas in dezvoltarea mea psihica, vreau sa ies in oras, sa ies din carapace, dar amân pe ultima suta de metri si este deranjant... Vreau sa fiu ca celelalte fete, "normale" care nu le este frica sa isi exprime opiniile, sa se îmbrace cum doresc si au acea aură, care le fac pe persoanele din jurul lor să vină langa ele si care doresc sa le asculte..Cu cât trece timpul, se agravează situația... Va rog, cineva care a trecut prin asta si care a reușit sa treaca peste anxietate, fobia sociala, plânsul din orice lucru mărunt si care a învățat cum sa se iubească si sa aiba incredere in sine.

Ești elevă?

Uite si eu pot spune ca sunt ca tine, nu e usor sa fii singur dar in situația dată nu prea poti face cine stie ce avand in vedere contextul pandemiei, dar uite un bun prieten iti faci cand ai lucruri in comun, eu unu as putea conversa, daca vrei bineînțeles

Simplu, fă invers. Altă soluție nu există. Când? Imediat.

Mai intai gandeste-te la intamplarile din viata ta care te-au facut sa devii atat de sensibila. De obicei parintii tind sa fie autoritari cu noi cand suntem copii. Daca te-au certat sau din contra, se certau ei, iar tu ai asistat ar putea fi o explicatie pentru vulnerabilitatea ta emotionala. Odata ce s-a produs constientizarea, cauta solutii ca si cum ai incerca sa-l ajuti pe altul. Nu stiu cat de usor esti de influentat. Spun asta deoarece pe multi oameni cartile de dezvoltare personala ii ajuta, la fel si clipurile motivationale.
Din relatarea ta, problema pe care o ai nu poate fi rezolvata imediat ori prin niste sfaturi date pe internet. Ai nevoie de sprijin emotional din partea cuiva apropiat ori specializat. Ai nevoie de feedback constructiv sa vezi daca apar schimbari in comportamentul tau.
Te-ar ajuta sa participi la un workshop pentru stima de sine, controlul emotiilor. Sa urmaresti pe Facebook, apar pe fiecare luna, iar multe sunt gratuite. Deoarece sunt restrictii, se desfasoara online. In ultima mea intrebare am pus niste site-uri despre consilierea psihologica gratuita. Poti arunca o privire daca vrei.
,,. vreau sa ies in oras, sa ies din carapace" - In viata mea am avut parte de cateva momente dificile si imi doream sa ies din carapacea despre care vorbesti. Aveam ideea ca sunt un esec desi notele erau mari, iar familia si prietenii ma admirau. Mi-am facut curaj sa inlatur anxietatea. Incepusem sa ies ziua afara singura sa ma plimb prin parc, pe bulevard... oriunde. La liceu ieseam seara de la ore. Am inceput sa nu mai merg singura, ci in grup cu cei care aveau acelasi drum ca al meu. Pur si simplu le-am zis:,, Hei, avem acelasi drum catre casa. Pot sa vin si eu cu voi?" Raspunsul a fost pozitiv si de atunci incepusem sa comunic mai mult.
Idei pentru cresterea stimei de sine: https://www.inc.com/......ckly.html,
https://www.nhs.uk/......lf-esteem/

Iti recomand un exercitiu de dezvoltare personala: https://adinachiriac.wordpress.com/......exercitiu/ - arata-i cuiva care te cunoaste zona oarba si vezi ce parere are despre ce ai scris.
Fa-ti un discurs si repeta-l in camera ta imaginandu-ti ca ai un public in fata. Nu iti fie teama sa iti exprimi opiniile in mod public. Unii vor fi de acord, altii nu.
Esti adolescenta, mai tarziu cred ca vrei sa dai la facultate. Documenteaza-te, cunoaste-te pe tine insati mai mult. Nu te caracterizeaza doar timiditatea, anxietate. Sunt convinsa ca ai aspiratii, talente pe care poate nu le-ai descoperit. Din felul tau de a scrie imi dau seama ca iti plac artele, literatura. Ambitioneaza-te sa devii o persoana puternica incetul cu incetul. Invata sa spui,, nu", sa reprosezi la randul tau (nu intotdeauna doar tu gresesti). Perfectiunea nu exista (recomand poezia,, Lectia despre cub"). Toti facem greseli, avem parte de intamplari cringe. Nu te demoraliza cand dai de obstacole, nedreptati.
La liceu nu ai o colega care sa iti semene ca personalitate? I-ai putea scrie... in perioada asta orice om se simte izolat de ceilalti.
Eu cand mai am parte de esecuri imi spun:,, S-a intamplat! Data viitoare acord mai multa atentie",,, Nu-i nimic." sau cum spune tata:,, Hai, lasa! Au cazut ele, blocuri si tu te superi de paharul asta?!"
Iti recomand sa asculti melodia aceasta: https://www.youtube.com/watch?v=cBdNsC0BMT8
Muzica pe care o asculti te poate motiva foarte mult.
Dupa restrictii sa devii voluntar la ceva care ti-ar placea. Implica-te in proiecte. Ai potential! Nu-l lasa de izbeliste.
Adopta un animal de companie daca nu ai deja. E dovedit stiintific faptul ca animalele ne cresc starea de bine.
Numai bine! Si bucura-te de existenta ta. O sa reusesti sa devii ceea ce iti doresti prin motivatie si cu ajutorul unei atitudini pozitive fata de tine insati.

Imi pare rau sa-ti spun, dar asta nu-i sensibilitate, este alint si rasfat, ca sa primesti atentie, sau ca sa obtii numai ce vrei.
Nu suporti critica si preferi sa plangi, ca sa nu mai fii criticata, chiar tu mentioenzi aici, confirmand motivul real al rasfatului.
Poate vei invata in final ca acest comportament nu-i normal si nici sanatos, ca nu vei putea sa-ti faci prieteni, sau sa obtii tot ce vrei in viata prin prefacatorie si plans.

Hello, am trecut si prin anxietate sociala si prin atacuri de panica ani de zile, discutia e extrem de lunga fiindca sunt numeroase cauze ale anxietatii si tocmai de aceea solutiile sunt diferite de la o persoana la alta (doar cateva sunt universale: spovedania ajuta foarte mult, un stil de viata mai sanatos, cartea "cei sase stalpi ai increderii in sine" de Nathaniel Branden, abandonarea viciilor - asta daca e cazul, socializare cu oameni ok etc.), dar daca vrei o discutie mai pe larg in care sa si individualizam fenomenul, da-mi un mesaj si ne auzim.Toate cele bune!

Nu ai specificat ce varsta ai, dar sa zicem ca nu conteaza asta.

Da, este o perioada din viata ta cand te gandesti la ce ar trebui sa faci, cand incepi sa te descoperi mai bine si sa stii ce vrei de la tine si implicit de la viata. Este un lucru bun ca se intampla, nu trebuie sa privesti ca un moment negativ din viata ta, ci ca unul pozitiv.

Da, fiecare a avut astfel de momente, la randum eu... si eu . Dar au trecut.

Nu trebuie sa fii ca celelalte fete "normale", trebuie sa fii exact asa cum esti tu. Esti perfecta asa cum esti.
Iti este frica de opinii, pentru ca... iti este frica sa nu fii judecata? E hai, lumea judeca oricum Si cand nu faci nimic tot judeca, si stii ce? Este perfect asa ^_^

Citeste asta: https://succesdublu.ro/7-pasi-de-a-scapa-de-frica-de-a-nu-pierde/
De ce sa iti fie frica? Ca pierzi o eventuala prietenie? Pai nu ai avut-o niciodata. Sa pierzi o parere buna? Pai nici pe aia nu ai avut-o. Sau iti este sa nu "castigi" una negativa? Eh, decat deloc, lasa si pe aia.

Si sa iti mai zic un secret, parerea persoanelor care te judeca negativ, nu ar trebui sa conteze pentru tine. Daca tu esti o persoana de treaba, deschisa si fericita, iti garantez ca o sa se adune in jurul tau numai persoane ca tine ^_^.

Invata sa fii mai distanta de aceste lucruri, nu trebuie sa faci ce face cealalta lume. Spre exemplu, daca nu ar mai exista alte persoane pe pamant? De ce ti-ar fi frica? De nimic probabil.

Citeste si: Eckhart Tolle - "Un pamant nou" (se gaseste si gratis.pdf daca nu vrei sa o cumperi). O sa te ajute extrem de mult, explica despre aceasta lume nou, pe care ai putea sa o descoperi si despre rolurile pe care le joaca fiecare in viata. Cand o sa le privesti cu detasament... o sa te simti mult mai bine!


O sa treaca si perioada asta, dar depinde de tine in cat timp. Spune-ti parerea, vorbeste, descarca-te oricui si o sa te simti mai bine. Noi ascultam ^_^

Eu nu vreau sa plâng. Acest lucru este involuntar, încerc să ma abțin, să fiu mai puternică, dar lacrimile își fac apariția fără ca eu sa doresc acest lucru.

Mulțumesc frumos pentru mesaj. Ești o persoană bună! O să încerc să schimb câte ceva la mine ca mai târziu să nu regret ceea ce puteam face la momentul actual.

Well, știu cum e. Știu cum e să ai tot ce ai nevoie și nimic din ce vrei. Ideea e că de la tine trebuie să pornească tot. Trebuie să te expui chestiilor de genul cât mai des. Poate să te apuci de un sport de lupte, aia te ajută cu confidence-ul(pe mine m-a ajutat enorm). You gotta let fear become fury.
Nu e un drum ușor, dar merită.