Hei, înainte sa încep vreau sa va rog sa nu faceti glume despre ce o sa va zic. Am o problemă foarte mare. Nu stiu daca este depresie sau o boala mentală grava dar ma lupt cu ea de 2 ani. Imi trece daca fumez, ceea ce stiu ca nu e bine si de asta nu o fac, foarte foarte rar. Cand fumez dispare tot pentru o luna, doua sau doar o săptămână, depinde. Problema e ca am stări de panică inutile, vreau sa fac multe lucruri si dupa zic ca nu ar avea sens si renunţ, plâng foarte des, nu spun nimănui de asta si in timpul zilei o ascund mereu. Problema e ca dupa ce imi trece sa zicem o săptămână se întoarce dar mai grav, mai rău si mai greu de ascuns. Faza e ca am foarte multe gânduri sinucigaşe si imi e frica ca o sa o fac. Nu am mers la vreun psiholog deoarece costa foarte mult o şedinţa si mama care este divortata nu are o stare foarte buna pe plan financiar. Nu am vorbit niciodată cu ea despre asta si nici nu vreau sa o fac. Va rog da-ti-mi un sfat. Stiu ca nu e ok ce păţesc.

Iti sugerez sa vorbesti cu mama ta despre problemele pe care le ai. Daca chiar nu poti atunci vorbeste cu niste prieteni apropiati, si ma refer la tovarasi nu orice "prieten".dar cel mai bine ar fi cu mama ta. Daca ai ganduri sinucigase "fara motiv" e din cauza depresiei, anxietatei, si clar nu e ceva de care trebuie sa-ti fie rusine sau frica sa vorbesti. Foarte multi oameni sufera de asta si ma numar si eu aici, am avut o tentativa de sinucidere dar nu am reusit, si-ti spun sincer ca ma bucur ca nu am reusit sa o fac. Au aflat toate rudele si majoritatea prietenilor si nu m-au judecat absolut deloc, doar m-au ajutat si mi-au dat atentie. Life is beautiful, crede-ma, totul o sa fie mai ok. Fai lucruri care iti plac, spune da la mai multe chestii, iesi in oras cu prietenii etc. Bafta, si daca vrei sa mai vorbim imi poti da mesaj in privat.

Mama nu ar înţelege... Daca ii spun afla sora mea si isi bate joc de mine si imi zice "hai sinucide-te sa te vad". Am un prieten cu care vorbesc dar nu schimba mare lucru. Imi e frica sa nu fie ceva grav. Si eu am avut o tentativă. Incerc sa fac lucruri care sa ma tina ocupată. Primele ore ma ajuta dar dupa las totul balta. Si nu mai continui.

Pai ce are sora-ta de ti-ar dori asa ceva wtf? Cel mai mult ajuta sa vorbesti cu cineva despre asta crede-ma, nu are rost sa te inchizi in tine, eventual cauta forum-uri ca sunt multe persoane care au probleme de genul si vorbesc online, bine asta am gasit in engleza nu stiu de romana dar banuiesc, ca exista.Pe mine m-a ajutat foarte mult si sala, iti ia gandul de la chestii de genu, si dusul rece.Stiu suna stupid dar chiar ajuta, daca te apuci de exercitii/sala sa faci dupa dus rece, prin rece ma refer sa dai la maxim. Ai putea sa incerci.

Am încercat multe... Pana la urma daca e sa mor asta e... Oricum nu imi vad un viitor. Sa am copiii si faze. Nu ma vad la liceu nu ma vad la un loc de muncă in sensul ca nu cred ca o sa ajung pana atunci. Is foarte multe gânduri, le fac faţă ziua dar noaptea ele conduc. Degeaba ma chinui.

Hobby-uri n-ai? Vise la care vrei sa ajungi? Eu cand aveam gandurile alea aveam vise, voiam sa devin fotograf sau cel putin sa incerc, si voiam neaparat o masina de lux, si cred ca si chestiile astea m-au motivat sa lupt, iti trebuie un scop, cauta ceva pentru care vrei sa lupti, orice ar fi nu conteaza, poate vrei sa sari cu parasuta dintr-un avion sau vrei sa vizitezi lumea, orice, cauta-ti un vis, un scop, si lupta sa-l atingi.

Fiind minor, poti merge la medicul de familie si el te va trimite la un psiholog gratuit, pentru ca ai mare nevoie de el, ca sa te ajute sa treci peste asta.
O alta solutie este sa mergi duminica la biserica, sa stai la slujba si dupa slujba sa discuti cu preotul despre durerea si suferinta ta. Iti va da sfaturi care te vor linistii si ajuta!
Pentru cei saraci si simplii, preotul este "medicul de suflet" care te ajuta sa treci cu bine, peste probleme.

Nu face ce a zis DonnaAlba referitor la preot. Acesta nu este nici psiholog, nici psihatru. Iti da sa spui rugaciuni, sa ti canoane, te intreaba daca injuri, daca te masturbezi, daca bei si daca fumezi, precum si despre "alte pacate" si-ti spune sa nu le mai faci. Si o sa te faci bine la pastele cailor. Acestea sunt ca o frectie la un picior de lemn fara un tratament medical de specialitate. Cunosc doua cazuri cu boala psihica asemanatoare care - datorita purtarii de catre parinti pe la preoti si manastiri -, boala s-a agravat, iar bietii copii au prins si o anxietate crescuta fata de biserica si preoti.
Nu zic sa nu mearga la biserica, dar nu pentru a se vindeca, ci pentru a se ruga, daca asta simte. Orice mijloc de linistire e bun, dar numai complementar tratamentului medical. De aceea: mergi la medicul de familie care te va trimite la un specialist.

Poti vorbi cu un psiholog, ii poti spune problema ta in mare, prin telefon, inclusiv problemele financiare cu care te confrunti si, poate, puteti fixa un tarif mult mai convenabil pentru tine. 100 de lei pentru o sedinta este foarte mult, insa un 50 de lei acolo, macar la doua saptamani, eu zic ca este cat de cat ok. Psihologul la care am mers eu acum ceva timp imi povestea, la un moment dat, ca a facut pentru unii oameni, care aveau neaparata nevoie si cateva sedinte gratuite. Stii, majoritatea celor ce practica aceasta meserie au ales asta pentru ca isi doresc sa ajute oamenii. Partea financiara este importanta, insa nu sunt ahtiati dupa bani. Nu cred ca un psiholog, auzind problema ta, iti va inchide telefonul. Sau hai, poate unul, dar din 5, cu siguranta 3 vor cauta o solutie sa te ajute.
O alta solutie ar fi sa mergi la medicul de familie, iar acesta sa-ti dea trimitere la psihiatru. Nu e vorba ca esti nebun/a, pentru ca nu esti, insa problemele tale se pot rezolva si aici.
Nu stiu care optiune ar fi mai buna, exista teorii pro si contra fiecareia, insa trebuie sa faci ceva. Sunt multi oameni care au avut asemenea probleme si au trecut cu bine peste. Sunt si unii, ce-i drept, care au sfarsit spanzurandu-se sau aruncandu-se de pe o cladire inalta, insa ar fi pacat.

Vorbeste cu mama ta, ea nu te va judeca, roag-o sa nu spuna la nimeni. mamele au un instinc care le orienteaza cum sa-si ajute "puii" asa e si la animale si la om. e cea mai in masura sa stie si sa rezolve problema ta. roag-o sa fie discreta. vb cu ea!

Incearca sa nu te mai gandesti la lucrurile asta mai ales la "ganduri sinucigase", avem doar o viata de trait nu mai multe, incearca sa consulti un medic de familie care nu costa chiar asa mult.