Hei oameni.
Am o problema cu timiditatea, cred că sunt o anti-socială.
Prefer să vorbesc cu oamenii pe internet decât faţă în faţă.
Mi-e mereu frică de ce vor zice despre mine.
Mereu când merg la petreceri stau pe scaun deoarece nu pot dansa, în subconştientul meu am impresia că toată lumea se uită la mine.
Nu am mai fost demult afară cu amicii, ei deja mă evită de cand nu am mai ieşit cu ei, cam de 2-3 ani.
Nu am încredere în mine. Chiar dacă am pe moment, văd pe cineva mai frumos sau mai bun ca mine şi iar mă descurajez.
O să merg la liceu şi cred că o să mă acomodez foarte greu, deşi ar trebui să răspund foarte mult în primele săptămâni nu ştiu dacă voi putea.
Ce să fac?

Toti iti zic sa nu iti mai pese de ce zic ceilalti. Daca ar stii ca nu e chiar asa usor.O zic din propria experienta.Toata copilaria si o parte din adolescenta mea am fost o timida. Pur si simplu nu puteam sa fiu eu alaturi de alte persoane, nu aveam incredere in mine, imi era frica de critici, imi era frica de esec...gandeam prea mult. Eram atenta la prea multe detalii, analizam tot si incercam sa fiu altfel. In cele din urma am reusit sa inteleg ca Viata e doar un joc, o aventura.E ceva abstract, doar un vis si tot acolo ajungem toti.(,, Nu lua viata prea in serios. Oricum nimeni nu iese viu din ea") Intelegi?! Am realizat ca viata e mult prea scurta pentru regrete. Am inceput sa imi modelez personalitatea. Mi-am dorit asta din suflet si am reusit.Dar schimbarea a inceput din interior. Am inceput sa ma pretuiesc mai mult, sa am mai multe incredere in mine, sa merg pe strada cu capul sus fara a imi pasa de ce se intampla in jurul meu. Am ales un stil de viata fresh. Recunosc totusi ca am facut si o mica schimare de look si am inceout sa ma aranjez mai mult. Am reusit sa scot la iveala acea carisma ascunsa.Usor, am inceput sa fiu inconjurata de oameni si asta mi-a aratat ca cu cat iti pasa mai putin, cu atat vei fii mai apreciat. Toate sentimentele negative cum ar fi timiditatea, tristetea, nesiguranta nu pot fii ascunse. Oricat de mult te-ai stradui sa pari relaxat, ceilalti vor simti tensiunea din jurul tau. Degeaba incerci sa ai un zambet pe buze fals, cand in ochii tai se observa teama.
Ca sa scapi de timiditate, trebuie sa intelegi ca nu se intampla totul dintr-o data ci treptat. Trebuie sa faci tot mai multe lucruri de care iti este teama. De exemplu sa cunosti cat mai multe persoane. DU-te cu prietenii tai si arata-te ca te ai schimbat.
Inainte, preferam sa stau izolata, acum sa imi fac prieteni noi este cel mai mare hobby. Inainte nu aveam curajul sa imi sustin ideea, acum stiu ca numai eu pot castiga o contrazicere. Recunosc ca mi-am fixat cateva modele de personalitate de la personajele din serialele preferate (gen Katherine din TVD). Ii ador stilul indiferent de a fii, pana la urma asa e mai bine. Acum sunt clasa a 9-a si simt ca din toamna m-am schimbat foarte mult. M-am maturizat. La inceput aveam o atitudine prea optimista, visatoare chiar(asta era urmatorul stadiu dupa timiditate) dar acum sunt realista. Accept problemele cu zambetul pe buze. La inceputul liceului eram tare stresata de noii colegi. Nu stiam daca o sa ma acomodez. Hai sa iti dau si cateva sfaturi despre liceu. Da, e important sa fii at mai vorbaret la ora dar daca esti inteligenta poti avea note mari si din teste. De exemplu cea mai desteapta colega din clasa, nu vorbeste la ore fiindca e timida dar profesorii tot o plac. In liceu vei vedea ca profesorii nu sunt asa apropiati de tine ca in gimnaziu, pur si simplu esti de capul tau. Conteaza ca la inceput sa faci o impresie buna dar in cele din urma vei intra in gasca de prieteni in care te potrivesti. Din pacate la liceu sunt bisericute dar stii care-i faza fiecare e pe drumul lui. Pana la urma nu ai nevoie de toata clasa ca sa fii fericit ci de o gasca de 3-4 prieteni.Vezi liceul ca pe o sansa noua...si profita de cei mai frumosi ani.