Hei.Pe 3 mai fac 14 ani si vreau sa fug de acasa.Scriu cu greu asta in baie incercand sa ma opresc din plans.Nu mai pot trai in casa asta.Parintii mei ma bat in fiecare zi si ma jignesc.Nu pot avea o viata normala asa ca vreau macar o viata linistita. Tatal meu are probleme cu nervii, pe scurt are probleme cu capul si bea si alcool, iar mama mea exagereaza si nu stie cum sa se comporte.Nimeni din familia mea nu ma iubeste...simt asta, chestia asta nu e noua, de mica am cautat iubirea in alta parte.Fie ca era fata sau baiat... uneori eram asa frustrata si ma certam cu toata lumea, luam decizii la nervi, nu ma puteam concentra la invatat.Mama mea a fost chemată la scoala ca am avut iesiri violente( de vreo 7 ori in toti anii astea),iar diriginta ma intreba "Asa faci si acasa? Parintii te bat pe tine?" In mod ironic, desigur, iar toti copiii radeau.Nu cred ca are rost sa va zic prin ce am trecut si inca trec. Daca tot am vacanta aceasta credeti ca merita sa fug sau sa traiesc in continuare acest cosmar? Se poate sa fac o plangere sau ceva sa nu mai traiesc cu ei? Sau daca fac 14 ani nu raspund eu pentru toate acțiunile mele? Nu pot pleca legal?

E trist nici nu prea stiu ce sa scriu, solutia ar fi sa suni la telefonul copilului sa le spui dar poate ajungi la casa de copii daca se dovedeste ca te bat, agreseaza verbal, asa sa fugi la doar 14 ani cu un barbat cine stie unde te duce

Www.telefonulcopilului.ro

Cel mai bine ar fi să vorbești despre aceste probleme cu o rudă apropiată, poate o mătușă.

Doamne iartă-mă, nu am mai pomenit asa ceva...
Am trecut prin întrebările tale și la 14 ani ai tai, mai îngrozit la propriu
Copila, nu e bun drumul pe care vrei sa apuci
Vorbește cu mama ta despre violul ala, nenorocitul ala merita sa putrezească în pușcărie

Nu pleca de acasa, nu e asa de usor precum pare. Sa nu mai spun ca nu e nici legal. Daca suni la protectia copilului, probabil vei ajunge intr-un centru de plasament, iar viata ta va deveni de 10 ori mai grea. Incearca sa il eviti pe tatal tau, mai ales cand e beat si sa iti imbunatatesti relatia cu mama ta. Mai rabda 4 ani.

La mulți ani cu întârziere!
Și eu simt că nu mă iubesc părinții mei, deoarece am un frate care împlinește 2 ani pe 29 mai, iar părinții mei stau toată ziuda lângă el, rar mai stau și cu mine. Înțeleg că e bebe și d-alea d-alea, deoarece îmi spun toți. Dar...
Eu de exemplu, le spun părinților mei că „mă dau singură în adopție" de și nu voi putea niciodată, nu există căi legale
Încearcă să rabzi, încearcă să lupți, gândește-te că într-o zi vei fi un adult care va străbate munți!

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Cand eram mai mic, am fost la plaja fara sa stie mama, si o ruda m-a vazut si i-a spus.
Cand am venit de la scoala, mama pusese masa, si a zis, mananca, si dupa aia sa vezi ce bataie iti dau. Sa imi explici ce cautai la plaja fara sa imi zici.

Am mancat in hop-uri asa, imi statea mancarea in gat, si am inventat ceva cum ca ma duc pana la vecinu de la 2 sa iau temele, tin minte si acum, era ora 17:30 cam asa.

M-am incalcat, si-am fugit de-acasa.
Am fost in mamaia, la bowling, si la un club, dar eu eram mic, cred ca tot cam de varsta ta daca nu si mai mic.

S-ar fi putut intampla ceva mult mai grav, mai ales ca erau o gramada de oameni dubiosi pe strada la ora aia.
A doua zi dimineata am venit acasa, mama era ingrijorata, am inventat o poveste ca am fost la un coleg, ala nu m-a acoperit, si la fel, a zis mama ca nu scap de bataie.

Si de frica am fugit de la scoala a doua zi, am mintit ca ma duc pana acasa sa iau mingea.
Morala povestii? tot am luat bataie si a doua oara cand am fugit de acasa.
Acum ca am crescut, si ma pun in locu ei, si eu m-as fi batut.
Ca faceam o gramada de tampenii, si ea era mereu ingrijorata sa nu patesc ceva, mai ales ca eram mic.
Si eu daca as avea un copil care sa zica ca vine acasa la 8, si sa vina la 11 noaptea, mi-as fi facut griji si i-as fi tras vreo 2
Asa sunt parintii, unii mai protectivi ca altii.
Poate au si ei probleme la munca, sunt stresati ca trebuie sa tina o casa, sa va cumpere mancare, sa mearga la munca, sa plateasca tv, internet, apa, gaz, curent, etc, si cand vin si ei acasa de la munca, si mai afla ca ai facut ceva tampenii, unii mai si exagereaza, ca se aduna prea multe.

Eu zic sa nu fugi de acasa.

E trist sa auzi asemenea lucruri din familii de crestini, unde iubirea ar trebui sa guverneze. Imi este si mi-e greu sa pot spune ceva in situatia asta. Mai sunt cazuri. Unele fete au plecat pe la vreo manastire, de frica, si-au gasit acolo un tata si o mama, si si-au vazut de viata. Este foarte greu prin ce treci si imi pare foarte rau sa aud ca e chiar asa de greu. Ti-as recomanda sa cauti sprijin la un preot ortodox. Gandeste-te insa ca poate cel mai bine ti-ar fi acasa, si ca trebuie sa suporti totul pana te pui pe picioare. Sa ajungi pe strazi e destul de greu, sa isi bata joc de tine toti. Evita. E cel mai bine. Si eu am avut violenta in familie cu nemiluita. Plecam de acasa sa ma plimb, ma intorceam seara, invatam, imi luam cartile, mergeam pe la un coleg. Sunt solutii. Evita. E cel mai bine.

Suna la protectia copilului

Buna. Iti recomand sa discuti cu cineva despre asta, cineva apropiat sau in care ai incredere. Daca depui plangere trebuie sa ai dovezi din cate stiu pentru ca de multe ori au fost respinse pe motiv ca, copilul exagereaza sau minte. sunt niste idioti oricum. Nu poti pleca legal decat la 18 ani. pana atunci esti "in grija parintilor". Daca fugi nu rezolvi nimic pentru ca nu ai unde sa te duci, de unde sa incepi, nu ai bani, nu ai nimic... este foarte greu. Daca mai ai alte rude cu care sa discuti, fa-o si incearca sa scapi de acest calvar!

Da mi instagramul tau...iti pot fii alaturi

O sa incerc sa parasesc tara impreuna cu un prieten de al meu care si el are tot problema asta.Ne cunoastem de mult timp.Deabia a facut 18 ani.Nu este iubitul meu, nu fug cu "sufletul meu pereche ". Plec doar din cauza parintilor, acesta e singurul motiv

Nu vreau sa sun protectia copilului sa ajung la bunici sau camin.La camin e foarte mult chin si la nu vreau sa le distrug viata parintilor mei

OAMENI BUNI eu vreau sa plec cu un baiat cu care stau de cand aveam 7 ani.Am copilarit cu el.Nu-mi spuneti mie ca e peste daca nu il cunoașteți