Hei salut! Am 16 ani si sunt foarte timid, nu am incredere in mine, niciodata nu am reusit sa ma integrez in vreun colectiv, nu am prieteni, am devenit pesimist, sufar de anxietate sociala! Nu am viata sociala! Ma simt ca ultimul om... Am fost la psiholog, mi-a spus sa fiu mai optimist, sa vad partea plina a paharului, dar nu pot, nu pot face asta...
Sunt inchis in mine, tin toate suferintele in mine, cateodata ma mai descarc pe facebook (ma face sa ma simt putin mai bine), dar totusi, e riscant...
Va rog! Ajutati-ma, simt ca mor (pe dinauntru )!
Hey!
Este foarte greu sa capeti incredere in tine peste noapte...
Incearca sa nu te schimbi foarte repede intrucat lumea s-ar putea sa te evite si mai mult din cauza acestor schimbari.
Schimba-te incetul cu incetul! Intai si intai gandeste-te de ce esti timid.
Cei mai multi oameni sunt timizi intrucat:
★Nu au avut prieteni deci nu se pricep la socializare.
★Sunt diferiti fata de cei din jur.
★Nu le place cum arata.
★Nu se ridica la nivelul celor din jur.
Primul motiv este simplu. Nu ai cum sa fii bun la socializare daca nu ai avut prieteni pana acum. Incearca sa vorbesti separat cu anumite persoane, chiar si cu cele mai ciduate care nu au prieteni ca sa te familiarizezi cu fel si fel de discutii.
Este clar ca esti un introvertiti,asa ca mine si ca multi altii!
Introveritii sunt persoane inchise in sine care lucreaza foarte bine singuri dar care nu pot interactiona atat de bine cu altii, se pierd daca se afla in preajma multor necunoscuti.
Incearca sa-ti faci putini prieteni la inceput si sa vorbesti cu ei separat,ca sa-i cunosti. Dupa ce ii cunosti o sa te simti altfel cand o sa le vorbesti tuturor in acelasi timp.
Al doilea motiv este diferenta dintre ei si cei din jur. Acesta este factorul cel mai important pentru mine. *Este motivul principal pentru care sunt oarecum timid irl -in real life*
Hai sa-ti dau un exemplu.
Eu ascult Nightcore, rock si ma uit la anime-uri in timp ce colegii asculta manele si se uita la ____ cine stie ce?
Eu citesc, ei nu...Ei se joaca pe PC, eu m-am lasat de ceva timp. Deci despre ce am putea vorbi? Mie nu imi ramane altceva decat sa tac intrucat absolut nimanui nu-i pasa de lucrurile care imi plac mie. Am prieteni apropiati care au aceleasi preferinte ca mine dar asta este o alta poveste.
Alt motiv ar fi aspectul. Multi dintre cei care sunt timizi nu prea sunt siguri de propriile forte si de cele mai multe ori nici nu sunt multumiti cu aspectul lor. Atunci cand vorbesti in fata unui grup sau cand faci parte dintr-un grup trebuie sa fii multumit de ceea ce vezi intrucat daca tie nu-ti place cum arati atunci cum poti sa ai pretentia ca altii sa te placa?
Aspectul conteaza foarte mult in ziua de azi. Ai mult mai multa incredere in tine daca lucrezi la aspect.
Ultimul motiv ar fi ideea ca nu te poti ridica la nivelul celor din jur. De cele mai multe ori persoanele timide nu vorbesc cu cei mai sus in "rank" decat ei. Tine cont ca toti sunteti la fel, toti sunteti elevi, toti sunteti oameni deci aveti defecte si calitati care nu vin separat... acestea vin la pachet! Acestea definesc o persoana impreuna. Nu exisa o singura calitate sau un singur defect care sa te defineasca. Omul are o multitudine de insusiri.
Deci incearca sa zambesti si sa te schimbi cu incetul. Vorbeste cu persoanele retrase intrucat este mai usor sa vorbesti cu alte persoane care nu se pricep la "socializare".
Succes!
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Pot să-ți descriu cum am trecut eu prin depresiile adolescenței mele (nu pot spune că știu prin ce treci tu acuma sau dacă ce-ți voi spune te va ajuta dar îți spun prin ce am trecut eu).
Ca și sumar, dacă mă gândesc bine, cam de următoarele lucruri m-am ocupat: look (grooming + fitness), hobbies (lots of hobbies, în special un instrument muzical) și lots of comedy (stand-up, sitcoms, cartoons). Ideea mea fiind că dacă arăt bine, mă simt bine (fizic), am ocupație și ascult comedie o să mă simt bine și psihic. A trebuit să fac lucrurile astea în continuu adică să nu las deloc timp liber de frecat menta, inclusiv dormeam cu un stand-up sau un sitcom pornit în fiecare noapte. La mine cel puține dacă aveam timp de frecat menta și de cugetat la nemurirea cărăbușilor din toamnă atunci se strecura depresia. Acuma niște exemple:
- grooming = îngrijire personală. Asta fac zilnic: spălat, miros frumos, frezat, bărbierit, haine curate și călcate... înțelegi ideea. Duș în fiecare zi (dimineața sau seara cum vrea omu). NEVER have a bath! Asta e partea de arătat bine. Some funny stuff: youtube - Matthew Santoro - how to loose your mancard
- fitness = orice sport. Chiar de la primul antrenament (de care-o fi el) mă simt mai bine. Eu am făcut acasă tot timpul, se pot face o grămadă de exerciții cu greutatea corpului acasă (și tot timpul + exerciții izometrice = încordatul mușchilor în fața oglinzii). Ascult și muzică pentru motivație în timp ce fac sport. Asta e partea de simțit bine fizic
- hobbies = chestii pentru ocupat timpul. Aici pot spune că am exagerat de-a binelea: darts, card manipulation, card magic, touch typing, caligrafie, chitară, muzicuță, origami, desen, sculptură în lemn, am făcut și comic books, tai chi, meditație... or fi fost și altele dar nu mai țin minte. Asta e partea cu ocupatul timpului. Cu hobbies am impresionat ceva lume până la urmă... dacă nu mă-nșel cu origami am impresionat prima dată. Făceam origami la școală prin pauze, dăruiam origami profersorilor și fetelor. Cu darts am ajuns la un moment dat la clubul de darts local dar serviciul nu mi-a permis să continui. Cu chitara am cântat la banchetul de la finalul facultății, și tot cu ea mi-am vrăjit actuala soție
- comedy = am văzut cred că tot ce se poate. Mai ales când se lăsa seara (încă urăsc când se lasă seara, și mai ales urăsc iarna pentru că e întuneric aproape tot timpul). Din ce mi-a plăcut cel mai mult: Monty Python's Flying Cyrcus; stand-ups: Eddie Izzard, Bill Bailey, Richard Pryor; sticoms: Open All Hours, Only Fools And Horses, Seinfeld, Friends; cartoons: SouthPark, Ugly Americans
Cam asta a rămas viața mea și acum, deși acum îmi ocup timpul cu familia și serviciul și singurul hobby mi-a rămas chitara, and life's good!
Din nou țin să menționez că nu pot spune că știu prin ce treci tu acuma sau dacă ce ți-am povestit te va ajuta dar așa am trecut eu prin depresiile adolescenței mele.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
