Hei salut prieteni.Consider ca am o problema psiholoica foarte mare.Am 16 ani si sunt o fata pot sa zic bine dezvoltata, inteligenta poate frumoasa zic.De ce mereu cand fac cunostinta cu un baiat nu numaidecit pentru relatii de iubire, la inceput mi se pare ca e atat de frumos, si zambetul si parul si portul tot tot, iar dupa ce ajung sa-l cunosc mai bine(cel mai mult vorbind online) incep parca sa-l vad altfel.Imi pare mai urat, adica incep sa observ defectele si ma afecteaza acest lucru pentru ca ma face sa indepartez persoana respectiva.Si nu a fost numai cu unu ci cu absolut toate persoanele cunoscute.Credeti ca ar trebui sa consult un psigolog? Si mai e ceva, totul parca merge bine cand vorbesc online dar cand vine vorba de intilnire parca ma taie cineva, nu am curajul, ma simt stanjenita si mi-e frica sa ma sarut cu cineva, nu imi inchipui ce ar trebui sa fac la o prima intilnire(nu am mai avut pana acum)

Asta nu e "o problema psihologica foarte mare", e doar o problema care apare la majoritatea adolescentilor.
Asa cum tie iti plac persoanele la inceput si nu-ti mai plac dupa un timp, sunt persoane carora nu le plac persoanele la inceput dar, cu timpul, se ataseaza foarte mult de ele, atat de mult incat uneori nu se mai pot lipsii de persoanele respective.
Nu e o "boala", e pur si simplu ceva ce ai tu, face parte din tine, ceva cu care ori accepti sa traiesti, ori incerci sa rectifici.
Legat de vorbitul online si "face to face", chestia asta ni se inampla multora, inclusiv mie.
Se numeste timiditate, nu-i nimic iesit din comun, e ceva normal, multi o avem, altii nu prea au parte de asa ceva, dar in mare parte exista la multe persoane.
Trebuie sa inveti sa controlezi aceasta timiditate, si sa nu o lasi sa te controleze sau sa-ti distruga viata, asa cum am lasat-o eu un timp indelungat.
Pur si simplu atunci cand simti ca nu poti face ceva, din cauza timiditatii, respira odata adanc si fa, indiferent daca simti ca nu trebuie sa faci acel lucru, de fapt, daca simti ca ti-e frica.
Frica exista doar in mintea noastra. Nu ma intelege gresit, pericolul exista, daca vezi un caine pe strada si ti-e frica, e pentru ca e posibil sa te muste.
Dar daca ti-e frica sa vorbesti cu o persoana, acea frica este generata doar de creierul tau, care isi imagineaza tot felul de lucruri, indiferent daca o conversatie cu persoana respectiva reprezinta sau nu un pericol.
Iar acea frica va fi acolo mereu, atata timp cat o accepti, si atata timp cat nu o infrunti.
Asa ca cel mai bine este sa iti infrunti frica de a vorbi cu cineva fata-n fata, de a socializa, daca asta este ceea ce-ti doresti, se poate sa-ti placa de tine asa cum esti, deci nu se aplica ce am spus mai sus.
Oricum, ultima problema, e timiditate, nu e ceva anormal, si nici macar prima problema nu e ceva anormal, e pur si simplu ceva ce ti se intampla.
Si eu am parte de lucruri de genul de multe ori, sunt persoane pe care le vad interesante, si carora le vad numai partile bune la inceput, dar, pe parcurs, le vad si defectele.
O chestie pe care o poti face este sa incepi sa accepti defectele oamenilor.
Nu toti sunt perfecti, eu nu sunt perfect, tu nu esti perfecta, nimeni nu este, deci incearca, atunci cand cunosti o persoana, sa te gandesti din start ca ea are defecte, nu conteaza care sunt ele, dar are.
Apoi, usor usor e posibil sa te obisnuiesti cu ideea si sa nu te mai dezamageasca atat de mult gasirea ulterioara a unor defecte.
Iar conversatia online este intotdeauna mai usoara, nu trebuie sa te mire faptul ca ti-e mai usor sa vorbesti pe internet decat in viata reala, pentru ca este ceva normal.
Cand scrii, esti doar tu, si gandurile tale, nimeni altcineva nu te observa, nu esti sub presiune, si nu ai impresia ca te poti face de ras daca spui ceva, pentru ca atunci cand scrii, daca gresesti ceva, poti sterge, ceea ce in viata reala nu poti face.
Deci, pe scurt, problemele pe care le ai tu sunt destul de normal, nu-s mare chestie, si nu necesita un control psihogic, decat daca te enerveaza atat de mult probleme respective si nu esti in stare sa le rezolvi singura, atunci da, poate ca ar trebui sa mergi la psiholog.
Eu unul am tot felul de probleme, n-am mers niciodata la psiholog si mi-e bine, deci nu-i vreo nenorocire.

Sunt de acord cu tine in ceea ce consideri in a doua propozitie spusa, motiv pentru care te sfatuiesc sa mergi la un psiholog.