Hei! spuneti-mi si mie o poveste de dragoste draguta... vreau sa o postez pe o pagina de facebook... sa nu fie prea " siropoasa"

CEA MAI BUNA PROMESTE FUNDAAA!

Cred ca era ora 09:00, visam atat de frumos...traiam o poveste minunata alaturi de fata care imi tot bantuie visele de ceva timp, cand, deodata aud telefonul(pfff, cine #@#% mea ma suna la ora asta?)
-Eu: Alo!
-Ea:Alo!(o voce feminina atat de calda...)Scuze ca te deranjez dar...
-Euintrerupand-o ca un porc)Cine esti? Te rog fi scurta si la obiect! Vreau sa mai dorm putin.
-Ea:Sunt Magda, te-am vazut aseara in oras.Stii,chestia e ca...imi placi.
-Eu:Multumesc! Acum pot dormii?
-Ea:Te astept in seara aceasta in gara.Eu trebuie sa plec si chiar vreau sa te cunosc, imi doresc sa te imbratisez.
-Eusocat la maxim)Ok.
-Ea: In jurul orei 19:00 o sa fiu acolo.Te astept!(si imi inchide brusc)
Am crezut ca este o gluma.Si am adormit din nou, in speranta ca voi relua visul, fara sa ma gandesc nici macar o clipa la acea Magda.Mi-am continuat somnul pana la ora 16:00 dar nu si visul.Telefonul suna mai ceva ca in melodia lu` Guta,, Suna telefoanele" dar nu am raspuns(jeguri de oameni care suna cu numar ascuns.
M-am invartit prin pat pana la ora 17:30-18:00 si mi-am amintit de Magda. Mi-am facut un dus si am plecat agale spre gara.Ma gandeam ca este o gluma dar nu aveam altceva mai bun de facut. Ajung in gara si zaresc o multime de fete(Oare care este Magda?).Ma asez pe un scaunel dintr-ala rosu din gara si astept.
La un moment dat se apropie o tipa draguta foc, cu pasi timizi si un zambet micut pe buze.Se opreste brusc in fata mea si fara nici un cuvant ma imbratiseaza.Imi batea inima de parca bausem 1l de cafea.Simteam fluturasi in stomac...Ma apuca de mina si ma priveste in ochi timp de 1 minut. Aveam o senzatie ciudata de Deja-vu.
Intr-un fina imi spune:
-Eu sunt Magda!
-Eu sunt Valentin, nu ai idee cat ma bucur sa te cunosc.
Dupa o lunga conversatie de cunostinta(si nu numai) a venit momentul sa ne luam ramas bun.Trist moment, simteam ca pierd parte din mine.
A urmat un sarut in timpul caruia lacrimile ni se scurgeau amandorora pe obraji.
[Va urma]

Scurt : il iubeam enorm (am fost 3 ani impreuna
)..era cel mai bun simteam cum in bratele lui gasesc o alinare o iubire ce ma facea sa zambesc chiar daca plangeam...a venit vremea cand a devenit posesiv si gelos.ne-am certat..ne-am despartit. au trecut 8 luni si tot il iubesc si zi de zi plang dupa el imi lipseste.era visul meu. il voi iubi mereu -mereu

ONIX...

L-am intalnit pe Onix cu mult timp in urma, as putea spune ca imi este un foarte bun si un prieten de nadejde si cuvintele astea spun povestea lui, o poveste inspirata din realitate. E vorba de un baiat cu un caracter si o personalitate aparte, nici prea prea nici foarte foarte, destul de echilibrat si fara realizari deosebite insa cu o dorinta, un vis foarte mare despre care voi spune ceva mai tarziu.
Multi oameni pe care ii intalnesc in aceasta viata imi spun ca unele lucruri nu sunt intamplatoare. Eu, insa am curajul sa spun ca absolut nimic nu e intamplator si ca ceva, o entitate sau vreo forta foarte puternica stie despre fiecare in parte. Momentele din viata pe care o avem, au un rost pentru fiecare. Gandhi spunea ca ceea ce facem in aceasta viata este nesemnificativ, dar trebuie sa facem ceva. Oamenii sunt de mai multe categorii inca de cand a fost creata lumea si toti ar trebui sa acceptam fara sa judecam ca traim nu doar printre oameni buni, ci si printre aia mai rai, mai egoisti, mai snobi, mai superficiali si ca toate astea sunt normale intr-o lume in care aceasta valoare morala speciala este impartasita de cei mai buni dintre noi si sunt foarte de acord si cu asta. Sunt foarte de acord cu cei care isi doresc cele mai normale lucruri, este de la sine inteles ca toti ne dorim acest lucru si ca ele sa se implineasca, insa poate la un moment dat o parte dintre noi
ajungem sa realizam ca viata noastra inseamna mai mult decat ne putem imagina si ca altceva trebuie sa ne coordoneze in viata, mai mult si decat un ideal, mai mult decat orice alt vis, cel mai mare dintre toate, acela de a iubi si de a fi iubit.
Asa cum am spun in primele randuri aceasta poveste este una inspirata din realitate si poate impresionanta pentru unii dintre noi... Acest baiat pe nume Onix, s-a nascut intr-o duminica de vara, o zi calduroasa de august, insa pentru o famile greu incercata, aceasta zi avea sa devina cea mai frumoasa zi din viata parintilor lui si o zi in care aveau sa priveasca cu speranta spre un viitor care parea tot mai departe de orice speranta. Nimic impresionant pana acum. Multe familii sunt incercate, multi oameni sunt pierduti insa puterea de a lupta in primul rand cu tine insuti si cu prejudecati o castigi doar atunci cand inveti sa raspunzi adversitatilor prin dragoste, prin iubire.
Timpul parca s-a oprit in loc in momentul accidentului. Pentru cateva clipe sunetul a disparut, vederea i s-a incetosat...viata acelei femei insarcinata a fost marcata pentru totdeauna. Ce speranta ar mai fi fost pentru acea femeie, pentru o posibila viitoare mama, `intr-o lume judecatoare`? Acestea sunt cuvintele pe care personajul principal din aceasta poveste avea sa le afle dupa mai multi ani. Singura consolare a acelei familii avea sa fie nasterea unui baiat, pe nume Onix, care urma sa se dezvolte sanatos si armonios.
Intr-o zi, Onix de fire mofturoasa si cu un simt al umorului bine dezvoltat, si-a luat inima in dinti si mi-a povestit despre unele momente aflate de la mama si de la tatal sau din acea perioada neagra si a facut-o intr-un fel mai aparte. pentru ca avea ceva in felul lui de a povesti si indiferent de problema despre care mi-ar fi vorbit o facea de cele mai multe ori cu zambetul pe buze. Onix a incercat sa afle nume, detalii din acea perioada, despre oameni, de la parintii lui doar din curiozitate, fara sa aiba vreun sentiment de ura, insa acestia nu i-au dat niciodata vreun nume, dar i-au spus ca intotdeauna va sta fata in fata cu oameni care ii vor zambi si care odata au fost in stare sa parieze pe viata lui inca inainte de a se naste si mai mult de atat, sa il sfatuiasca pe cel care avea sa ii devina tata, ca trebuie sa isi continuie viata fara femeia invalida. Nu numai ca a ignorat aceeste `sfaturi prietenesti`, mai mult decat atat dupa ani de zile
in urma aparitiei unor probleme psihice, dezechilibrari emotionale si valuri de depresii urmate de internari fara succes in spitale de psihiatrie ale mamei, tatal sau a fost nevoit sa abandoneze, sa lase totul, sa isi lase meseria de contabil si sa ramana cat mai aproape de mama lui Onix si de acesta.
`Daca acestea ar fi fost singurele probleme` se intreba Onix... spre terminarea liceului ca si cum nu ar fi fost de ajuns toate problemele intalnite pana atunci, a mai aparut inca una: alcoolul. Onix a incercat tot timpul sa isi inteleaga mama fara sa o judece pentru aceasta ultima problema, sa inteleaga rabdarea tatalui sau, sa inteleaga ca unitatea familiei avea radacini in ceva foarte puternic, in dragoste, sa inteleaga cum de fiecare data cand parintii lui s-ar fi certat ar fi sfarsit intotdeauna prin glume si imbratisari. Gandea ca Dumnezeu are simtul umorului. A simtit intotdeauna sensibilitatea excesiva cel putin a mamei si orice fel de nemultumire invizibila poate pentru unii pe care o avea el, ar fi fost imediat vizibila pentru mama. Asa cum a luat decizia sa aleaga liceul cu profil economic, dupa patru ani a ales si facultatea cu acelasi profil si fara vreun suport exterior nu ar fi reusit sa reziste si Onix parca nu avea acea chemare, sau
intarzia sa apara. Niciodata nu i-a fost impus de tatal sau nimic, aceste alegeri au fost luate din respect pentru cineva care a tinut din rasputeri sa puna baza unei familii in primul rand pe niste valori morale foarte puternice si prin dragoste. Partea mai frumoasa urmeaza, Copilaria lui care a fost un `du-te-vino`. Toate matusile se luptau pe el si uneori era pus in fata unor decizii grele la varste fragede, si stia ca trebuia sa ii multumeasca pe toti, inclusiv pe bunici. La vremea aceea orice prostie ar fi facut, ar fi fost acoperit intr-un fel, in cel mai rau caz verisorii trageau greul de pe urma lui, nu si acasa unde intra in normalitate si daca nu ii convenea ceva, daca era nebagat in seama probabil isi injura mama si fiind coplesit de reactie uita totul si zambetul ii reaparea pe fata. Tafnos din fire avea sa fie pana tarziu, dar corect. Reusea intr-un fel sau altul sa isi convinga mama sa-i spuna anumite lucruri ascunse si nedrepte si s-o acopere de tatal sau care oricum avea sa afle de unul singur despre
orice. Tatal stia tot timpul sa gestioneze o astfel de situatie extrem de calm si cu zambetul pe buze... fata de cei doi complici, dar se intampla si invers, cand Onix era acoperit de mama si atunci rabufnirea lui interioara fata de zambetul tampit al tatalui nu cunostea limite. Stiu foarte multe lucruri despre Onix, prea multe lucruri, incat o sa va intrebati cine sunt, stiu si ziua cand a avut prima experienta sexuala si cat de pregatita a fost dar va voi spune ceva mai tarziu cine sunt.
Onix mi-a povestit de una dintre cele mai ciudate zile din viata lui si indiferent de desfasurarea evenimentelor ulterioare aceasta devenea o zi pe care avea sa nu o uite niciodata si vreau sa spun ca singurul martor care ar putea sa confirme aceste lucruri este constiinta lui. S-a intamplat in primul an de studiu intr-una din zile cand dupa ce a coborat din autocarul care il aducea de acasa si-a imaginat locul unde va locui si de cine se va indragosti. A fost ceva de genul `Acolo voi sta in anul 3 de facultate si ma voi indragosti de cineva si viata mi se va schimba`. El nu a luat neaparat in seama niste cuvinte din gand venite de nu stiu unde, intr-un mod serios, dar acestea s-au repetat in mod straniu zile la rand incat a ajuns sa creada cu toata taria ca se poate intampla asa ceva si asa a devenit visator asteptand anul 3 de facultate. A fost un soc pentru el, nu faptul ca a ajuns sa locuiasca in acel loc, ci ca intr-adevar avea sa se
indragosteasca si sa se implineasca acea zi in care el a crezut cu toata taria. A fost calauzit in drumul lui de carticica `Taria si perseverenta`dar si de mine, Constiita lui, sau poate mai mult si acum ati aflat cine sunt si eu. Dar cine ar fi fost in stare sa ii citeasca viata, sa-l simta daca nu cineva puternic, sa il iubeasca cu toata taria fara menajamente, fara conditii. Stia un lucru sigur si anume ca s-a indragostit si ca trebuia sa faca ceva, orice ca sa isi convinga dragostea, sa il iubeasca asa cum ar putea el sa o iubeasca.
Pentru prima data a avut puterea si curajul ca toate convingerile lui, valorile lui, toate trairile lui, toate emotiile lui sa fie inmagazinate intr-un set, intr-un pachet, intr-o cutie imaginara, pe care a numit-o Colorbox si sa astepte daca va fi deschisa vreodata. Mai exact, sa ai o viata mai degraba gri, dar totusi sa-ti pui convingerile, valoriile, emotiile si trairile intr-o cutie de culori, imaginara, sa vrei sa fie deschisa de fata de care esti indragostit si de fapt sa o tiii inchisa tocmai de ea, ce inseamna? In incercari palide de a o covinge sa il iubeasca suferea lovitura dupa lovitura si daca ar fi fost sa se opreasca s-ar fi oprit in orice clipa doar daca ea ar fi spus lucrul asta, daca ar fi spus ca iubeste pe altcineva, ca este iubita de altcineva, dar lucrul asta nu se intampla, si parea ca nici macar nu intarzie sa apara, ca el era pe o pista gresita si zbuciumul interior parca ii intepa inima lui Onix incontinuu, dar totusi ceva il tinea pe
linia de plutire, si il facea sa se simta parca prins intr-un scut protector, unde nimic rau nu i se mai poate intampla. 'Ea' era in mintea lui, ii cuprinsese intregul suflet si chiar daca ar fi fost intr-o piata publica dezbracat, gol, el tot s-ar fi simtit in siguranta pentru ca stia ca exista fata pe care o iubeste. Poate pana nu suferi, pana nu plangi, pana nu te simti umil, nu intelegi dragostea in adevaratul sens al cuvantului, si astfel Onix isi dorea sa inteleaga mai mult decat incercase vreodata: vroia sa vada cu inima, vroia sa vada esentialul care este invizibil pentru ochi. La fel ca in celebra poveste a lui Saint Exupery, cand de fapt floarea il iubeste pe micul print, si nu il uraste asa cum el crede, de ce aceasta poveste inspirata din realitate sa nu aiba acelasi final fericit?
Eu, daca as putea, i-as da cel mai frumos final. Voi?