Hei,stiu că tot ce o sa scriu aici o sa para ciudat,o sa rog răspunsul celor mai mari, deci, am doar 12 ani,dar,sunt conștientă de multe lucruri,pe care, consider eu,la vârsta asta nu ar trebui sa le știu,sau să mă gândesc la ele,niciodată nu m-am înțeles cu cei de vârsta mea,sau cu cei mai mici,mereu m-am înțeles mai bine cu persoanele mai mari de vârsta,o sa zic așa cum este,sunt multe momente in care simt cu adevărat că vreau sa fiu intr-o relație,să mă țin de mana,sa ne sărutăm,nu vă gândiți că vreau să-mi incep viața sexuală,pentru că nu vreau și îmi dau seama că sunt prea mica,deseori plâng,doar pentru că mă gândesc că sunt singură,că nimănui nu ii pasa cu adevărat,e ciudat,alteori,nu înțeleg ce se întâmplă,nu știu ce să fac, sau să spun, când cineva aude că am 12 ani, toți sunt ceva gen "am crezut că ai 14", deja m-am obișnuit ca toată lumea să-mi zică asta, multi o să zică că am doar 12 ani,trebuie să-mi trăiesc copilăria,dar nu mă mai interesează să mă joc cu păpuși, sau să mă joc de-a v-ați ascunselea, copilăria mea s-a cam terminat de pe la 10 ani,atunci am aflat cum este sa pierzi o persoana la care tii,in timp ce "cea mai buna prietena" nu mai stătea cu mine,nu ii mai pasa pur și simplu, eu stateam și plângem, 10 ani,iar eu plangeam din cauza unei persoane,de unde copilărie? N-am nici o persoana în clasa mea cu care sa mă înțeleg bine,mă simt de parca toți ar fi mai mici ca mine,indiferent că eu de fapt sunt cea mai mică din clasa după vârsta,nu știu ce se intampla,de ce simt atât de multe lucruri la vârsta asta,de ce știu atât de multe, acum sunt sigura că majoritatea vă gândiți "pff, are 12 ani și dramatizează",dar eu va rog să luați asta in serios,nu știți cum mă simt,va rog, daca cineva de vârsta mai mare a trecut prin asta, ajutati-ma va rog sa înțeleg.

Asta e soarta geniilor (mă rog, in devenire) - să fie inaintea contemporanilor lor

Stiu si eu ce sa zic...iti cam amarasti sufletul de pomana cu asemenea ganduri, si vezi si tu ca nu impresioneaza pe nimeni faptul ca tu suferi din diverse motive. Tu tinzi sa crezi ca te-ai maturizat prea repede si cel mai probabil ai momente in care iti induci starea asta, si asta pentru simplul fapt ca ti s-a mai zis pe ici pe colo ca ai 14 ani, ceea ce inca nu stii tu e faptul ca la 14 ani nu esti matura sau cel putin nu pe atat pe cat crezi. Ceea ce vreau eu sa-ti spun suna in felul urmator: nu te judec pentru trairile pe care le ai, nici pentru dezamagiri, nici pentru faptul ca te fortezi sa fii mai mare decat esti, nici pentru dramatisme, pentru nimic si stii de ce? Pentru ca e o varsta critica in care incepi sa-ti gasesti,, menirea" si te simti neinteleasa, singura, descurajata, mereu contrazisa si asa mai departe, e doar o faza, cu totii trecem prin asta. Cand ai sa mai cresti ai sa intelegi ca toate fazele astea sunt mici copii pe langa ce ne rezerva viata, incearca doar sa nu cazi dintr-o extrema in alta, focuseaza-te pe scoala, pe ceea ce iti place sa faci, pe prieteni, bucura-te de tot ce in jurul tau si nu-ti ingreuna anii frumosi pe care-i ai cu chestiunii infime de genul asta. Ia tot ce ti-am spus ca pe un sfat prietenesc, succes!

Salut. Vom vedea dacă răspunsul meu va întrece în lungime întrebarea ta . În primul rând să-ți zic cinsitit, eu am trecut fix prin același lucru ca și tine, chiar dacă sunt băiat și de la 11-12 ani mi s-a deschis al 3-lea ochi să zicem așa . La mine cauza a fost că am trăit într-un mediu de viață mai mult singuratic, deoarece preferam jocurile video și eram băiat cuminte, nu puteam să mă obișnuiesc cu ștrengarii ăia din școală, de aceea jocurile erau acea lume în care eu trăiam și uneori trăiesc și astăzi.

De ce îți zic că ai 14, ci nu 12? Pentru că o dată cu trecerea timpului fetele se maturizează tot mai devreme, la fel și băieții, fetele la 12 ani 100 ani în urmă arătau ca celea de 7 astăzi, așa că asta e, trebuie să facem ceva reforme referitor la vârstă. Anyway, tu ai înțeles unele lucruri și te complici și nu înțelegi ce se întâmplă, bine ai venit în perioada adolescenței în care profii vă vor bate la cap pe parcursul anilor, da. Asta e, toți mai devreme sau mai târziu trecem prin așa ceva. Și așa-i că te simți mai presus ca ceilalți? Toți din jur așa-s de copilăroși, pentru că ei au trăit împreună așa și nu aveau interesul să treacă prin dezamăgiri sau provești de dragoste. Le vor veni timpul, dar acum, ce facem cu tine? Te maturizez devreme...trebuie să te prietenești cu persoanele mai mari ca tine. Adică, 13-15 ani, e ok. Ei sunt prin școală și îi poți identifica, dar nu toți te vor înțelege, cineva îți va spune că ești prea miticuță. Pfff, să fim serioși, eu în clasă avusem o fată de 11 ani ce se întâlnea cu un tip de 15, care-i problema, fata se maturiza la fel de devreme. Așa că șanse să ai prima dragoste cu cineva este posibilă. Mi-aduc aminte și eu pe la 13 ani m-a lovit iubirea și...priveam anime-uri și filme de dragoste, așa de tare voiam să iubesc, nu-mi păsa ce fată, doar să iubesc. Uuh.

Încearcă să ai grijă de tine. Eu nu mă pricep la chestii de fete, dar caută ceva sfaturi pentru adolescenți sau ceva de genul, unde sunt descrise sfaturi utile pentru fete, acolo tot felul de îngrijiri și etici care te vor ajuta să treci mai limpede prin această perioadă. Dacă vrei să fii îndrăgită, ține minte - trebuie să te îndrăgești mai întîi pe tine.

Evidențiază-te, demonstrează-le colegilor că nu ești ca ei și că te-ai maturizat, fă-ți temele și începe discuții și întrebări cu profesorii, ei te vor vedea că într-adevăr nu ești o fată timidă din spatele clasei, ci deja o viitoare femeie. Zii că poți.

Știu gândul ăsta de dragoste nu te va lepăda, dar ai nevoie de vreo ocupație ca să scapi. Noi băieții când ne gândim la fete ce facem? Nu...nu masturbăm ^_^, ci mergem la sală. Ei bine ție ți-aș recomanda să frecventezi ceva dansuri, ceva cercuri de luptă, unde fizic să te dezvolți, poate chiar muzica, pianul, chitara, mă ajutau să scap de aceste gânduri și să mă concentrez asupra muzicii, ce mai poate fi, mai pe scurt cercuri în care să stai concentrată.

Persoanele mai mari ca tine pe care le găsești, petrece mai des cu ei timpul, ieși împreună cu ele, vorbește despre lucruri la care te gândești, dacă ei tot trec prin această perioadă.

Părinții nu te vor înțelege, dar ar trebui pentru că treci deja printr-o vârstă nouă, străduie-te să-i asculți și să faci până când ceea ce-ți zic, respectă-i, lasă-i să te vadă o fată de treabă. Dacă le vei spune că te îndrăgostești, ei nu te vor înțelege, pentru dânșii ești doar o fetiță care nu vor s-o piardă.

Lasă tot felul de filme și povești de dragoste, da sunt sigur că fetele privesc astfel de filme, dar...lasă-le pe o perioadă și schimbă-le pe ceva filme action sau detectiv. Tot te vor sustrage un pic.

Asta e ceea ce pot zice până când, dacă ceva mă mai întrebi, eu te pot ajuta. Succese în continuare. Treci prin cea mai frumoasă vârstă