Hei! Sunt in consiliul elevilor. Ce tema de discutia as putea aborda Funda si MULTUmesc!?

Stiu ca e off topic, dar dvstra chiar stiti multe, sa presupunem ca exista 5 dimensiuni, o fiinta din a 5-a dimensiuni ar fi putut crea universul nostru? sau sa faca ceva anume sa ia legatura cu noi? sa faca ceva in mediul nostru? dar aici cam ajungem la ipoteza divinitatii cam tot acolo, deci ce spuneti? ca nu prea inteleg care-i faza cu dimensiunile si oricum si noi cu mult munca de autocontrol putem ajunge la miscam obiecte si telepatie deci ce putem fi considerati fiinte din alte dimensiuni asa sau ce?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Știu multe pentru că am avut și mai am încă o sete imensă de cunoaștere. Să facem un scenariu. O caracatiță în mediul ei marin are conșțiiință de sine? Eu presupun că da. Cum vede, percepe și intepretează ea lumea? Ce ar face dacă ar afla și ar înțelege ceva despre lumea noastră a oamenilor? Probabil ar trage concluzia că noi trăim în altă dimensiune a realității. Dar noi, cum înțelegem, percepem și interpretăm lumea? Mai întâi prin simțuri. Apoi pe baza lor concepem modele tot mai complicate și mai abstracte.
Comparăm aceste modele cu lumea și apoi, dacă modelul nostru potrivește cu lumea exterioară nouă, astfel încât ne putem mișca, trăi și supraviețui în ea ( la fel procedează și caracatița), spunem că realitatea este așa cum gândim noi, uitând că este doar un model creat de noi. Ce știm acum, noi din cultura vestică, este un model de mare probabilitate ( orice știință este o opinie, o părere) este că universul în care trăim a apărut dintr-o singularitate.
----
Dar deodat-un punct se mişcă. cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii.
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
( Eminescu, Scrisoarea 1-a).
----
Acea întîmplare unică se numește Big Bang acum cam 13 miliarde de ani.
Din acel moment putem discuta despre spațiu și timp. Spațiul în care noi trăim, a fost creat atunci prin extinderea acelui punct.
Nu avem deocamdată cum să știm ce a fost înainte. Nu putem să știm nici măcar ce a fost în momentul zero, căci calculele astro fizicienilor nu pot ajunge până în momentul zero, ci doar la o fracțiune infimă de timp DUPĂ acel moment.
Ca universul să fie creat de o ființă, înainte de acel moment, ea, ființa, trebuia să existe undeva. Unde să existe, căci spațiul cunoscut de noi, nu exista? Nu avem cum să știm pur si simplu nu putem.
Dar ce fac oamenii, de când au început să gândească, adică de când au reușit să aibă modele abstracte despre lumea asta.
Au constatat și au descoperit legi ( știința fizicii). Și cum trăiesc ei, cei care au coborât din copac și au creat o civilizație. Din pietre și alte materiale au creat case, etc. Au văzut, au constatat, au interpretat că dacă vrei să ai ceva, un obiect, ca să poți trăi cu el, trebuie să îl creezi. Dar care este cel mai mare obiect de pe lumea aceasta? Însuși universul. Păi dacă orice obiect necesită creație, au zis ei, și obiectul cel mare necesită. Noi suntem ființe creatoare. Și am emis ipoteza că a existat ( și mai există încă) o ființă, undeva înafara spațiului și timpului cunoscut de noi, (în altă dimensiune, ai spune dta) care din ceea ce avut la îndemână,, acel punct a creat universul. Dacă vrei tu să crezi așa, nu te poate împiedeca nimeni.
Dar atunci el nu se putea afla în dimensiunile cunoscute de noi, căci ele nu existau. Era înafara lor. Unde, cum, nu știm, că nu le putem închipui, căci nu avem cum să știm nimic despre ele, tot așa cum caracatița nu poate concepe dimensiunea noastră a existenței.
Ei, el atunci se afla acolo. După aceea a intrat el și în lumea noastră? Dacă da, cum face el să se plimbe din dimensiunea lui. în lumea noastră să ne influențeze viața, din acea zonă supra naturală, din afara naturii? De aici încolo poți specula orice. Dumnezeu nu se supără, poți să uzi și canapeaua.

Răspunde

Raportează

Evaluează