Hei, sunt 
nu-mi place sa îmi scriu numele real).
Am o problemă...ăm nu-mi plac oamenii.
Nu stau in grupuri de băieți/fete deoarece mereu mă simt intimidat, rușinat și foarte inconfortabil.
Mereu mă gândesc că mă pot împiedica și o să râdă de mine, daca zic ceva greșit sau mă încurc... Și din cauza asta nici nu ies pe drum sau altundeva, stau doar in casă.
Sunt extrem de rușinos când vorbesc cu casierița de la magazin sau cu alte persoane necunoscute.
Mai ales cu profesorii când mă ascultă.
Nu mă pot exprima foarte bine când vorbesc față în față cu cineva.
Când sunt pe lângă multa lume mi se pare că se uită toți la mine și îmi începe inima sa bată tare...
Când îmi spune cineva sa fac ceva îmi trebuie mai multe detalii (Ex:fac practica la un restaurant și sunt chelner iar daca nu mi se spune exact la ce masa sa duc(du-te și du meniul la masa din colț-pentru mine nu este de ajuns pentru că o camera are patru colțuri...)sunt foarte nesigur pe mine și încep să transpir și să mă înroșesc la fața.
Vreau sa îmi spuneți dacă ați pățit și voi așa ceva.
App am 17 ani
Mulțumesc!
nu-mi place sa îmi scriu numele real).
Salut,am si eu 17 ani si am fost intr-o situatie similara pana la varsta de 16 ani.Stiu cum e sa iti fie frica de orice si sa ai mereu impresia ca vei esua.Problema ta este ca iti e frica de esesc, te gandesti mereu la faptul ca vei esua si te vei face de ras.Te gandesti mult prea mult la ceea ce vor crede cei din jur despre tine.Ai o imagine de sine destul de scazuta, mereu iti gasesti doar defecte.Trebuie sa intelegi ca o astfel de atitudine nu iti va aduce nimic bun.Incearca sa ai mai multa incredere in tine, nu te gandi mereu la orice detaliu sau la orice lucru pe care trebuie sa il faci.Nu putem controla orice detaliu, in viata totul se intampla spontan, nu poti controla asta.Lasa oamenii sa creada ce vor, indiferent ca vom face totul bine sau nu, ca vom fi curajosi sau fricosi, oamenii mereu vor gasi pentru ce sa ne critice, asa e natura noastra, dar nu trebuie sa iti pese atat de mult de ceea ce spun altii.Incearca sa vezi si partea buna, daca niste persoane te vorbesc asta inseamna ca le-ai starnit interesul.Nu iti fie frica de esec, suntem oameni si e normal sa gresim.Doar prin greseli invatam si asta e un principiu al vietii.Vei esua, nu e nimic grav, vei invata ceva din acest esec, si vei incerca iar si iar pana nu vei reusi.Cu totii trecem prin situatii neplacute sau jenante, dar de ce mereu sa ne fie frica de ele? O situatie jenanta poate fi transformata in una hazlie, astfel si tu si cei din jur puteti rade de o greseala si totodata sa va ridicati dispozitia.Nimeni din jurul tau nu e mereu cu ochii pe tine cum crezi tu, oamenii se uita odata la tine si apoi isi cauta de treaba, greselile pe care le facem sunt uitate foarte repede de cei din jur, si de multe ori nici nu sunt observate. Daca te gandesti prea mult la o situatie, vei crea o problema care de fapt nici nu exista, ci care va fi doar in mintea ta.Ai incredere in tine, caci cel mai important e ca tu sa fii multumit de tine, parerea celorlalti nu conteaza atat de mult.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
In primul rand, nu ti-a cerut nimeni aici sa-ti declini identitatea reala, sau sa-ti folsoesti numele real.
Toti avem nickname-uri si nu se simte nimeni jenat, sau inconfortabil, din cauza asta.
Imi pare rau sa-ti spun, dar tu nu esti timid, pentru ca comportamentul tau este a unuia cu probleme psihice, pentru ca tu ocolesti oamenii, ii eviti si chiar faci atacuri de panica.
Te sfatuiesc cu cea mai mare incredere, sa mergi la un psihiatru, ca sa primesti acum ajutor, inainte ca psihoza ta sa se adanceasca si sa ajungi un inadaptabil, care se incuie in casa, fiindu-i frica sa iasa undeva singur, sau sa-si ia de munca.
Răspunde
Da, am patit si eu, in cazul mei fiind vora de fobie sociala si de tulburare de personalitate evitanta. Cauta pe net mai multe informatii.
Este absolut necesar sa faci psihoterapie.
Eu am avansat mult datorita psihoterapiei.
Si iti zic si cum am facut. M-am pus fata in fata cu problema.
Spre exemplu cand mergeam pe strada si imi era rusine sa trec pe langa cineva, exact pe acolo treceam.
Daca imi era rusine sa vorbesc la telefon, puneam mana pe telefon si sunam indiferent daca voiam sau nu.
Am avut in cap doar atat "Sunt barbat si nu imi sta bine sa fiu rusinos. Nu vreau sa traiesc cu problema asta toata viata. Voi face tot ce imi va sta in putinta ca sa devin cine imi doresc cu adevarat"
Dar atentie, e nevoie de timp pentru ca e posibil sa iti fie destul de greu la inceput, dar vei reusi
Eu in prezent vorbesc la telefon cu usurinta, privesc oamenii in ochi cand vorbesc cu ei si multe altele. Evident ca inca ma emotionez dar nu mai lals asta sa ma copleseasca. Mai am si eu de lucrat.
Ar mai fi multe de zis dar nu e momentul aici. Psihoterapeutul te va invata cum sa treci peste problema asta.
Bafta!
Salut, ai putea sa imi lasi Facebook-ul ta sau ceva sa vorbim si eu sunt la fel ca tine si mi-ar prinde bine un amic cu care sa vorbesc iar daca nu vrei sa lasi Facebook-ul tau ti-l trimit eu pe al meu daca vrei doar sa imi spui
Îți trimit mesaj in privat
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
