Hei! Știe cineva vreun site unde pot găsi informații despre "Învățământul din Franța"? orice. informații despre program, despre elevi... Sau poate știți voi câte ceva...

Dau fundă

Caracteristici ale sistemului de învăţământ din Franţa
Sistemul educaţional francez are la bază mari principii inspirate din cele care au stat la baza Revoluţiei de la 1789, din legile votate între 1881 şi 1889 şi din Constituţia din 4 octombrie1958: "organizarea învăţământului public obligatoriu gratuit şi laic, la toate nivelurile este odatorie a statului".În Franţa, serviciul public de învăţământ coexistă cu instituţii private, subordonatecontrolului statului şi putând beneficia de ajutorul său în schimbul unui contract încheiat cu statul.Cu toate acestea statul este singurul în măsură să elibereze diplome şi să acorde grade universitate:diplomele eliberate de şcolile private nu au valoare oficială decât în cazul în care sunt recunoscutede către stat.4

Învăţământul din şcolile şi instituţiile publice este gratuit. Manualele şcolare sunt gratuite până la clasa a VIII-a precum şi materialele de uz comun. În liceu costurile manualelor intră îngrija familiei.Sistemul de învăţământ francez este foarte bine centralizat, organizat şi ramificat. El estedivizat în trei stadia diferite: învăţământul primar, învăţământul secundar şi învăţământul superior.
Pre-învăţământul primar
(grădiniţa) a fost creat în 1881, Franţa fiind o ţară cu tradiţie înînvăţământul pre-primar. Învăţământul pre-primar nu este obligatoriu, însă cu toate acestea copiiimerg la grădiniţă chiar şi de la vârsta de 2 ani. Învăţământul pre-primar se adresează tuturor categoriilor de copii, francezi sau străini, cu vârste cuprinse între 2 şi 6 ani, cu excepţia că cei de 2ani sunt admişi în limita locurilor disponibile. În anul şcolar 2007/2008, 2 551 050 copii, dintrecare 23,3 % copii cu vârste de 2 ani şi 100 % copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani au mers lagrădiniţă. Numărul de copii care au fost înscrişi în grădiniţe private, unde părinţii plătesc o partedin taxa de şcolarizare, a fost de 319 032 copii. Grădiniţele conţin un program de studiu. Ca şiregulă generală, copii sunt grupaţi în 3 secţiuni: grupa mică (cu vârste cuprinse între 2 şi 3 ani),grupa mijlocie (4 ani) şi grupa mare (5 ani). Ultimul an de grădiniţă (grupa mare - grande section)reprezintă un pas important în procesul educaţional, deoarece este anul în care copiii se pregătesc pentru şcoala primară şi încep să înveţe să citească.După grădiniţă, copiii merg la
şcoala primară
care durează 5 ani (de la 6-7 ani până la 10-11 ani). Aici, în primul an numit curs pregătitor (cours préparatoire) ei învaţă să scrie şi îşidezvoltă abilităţile de citire. Ca şi în alte sisteme educaţionale asemănătoare celui francez, înşcoala primară elevii au de obicei un singur învăţător care predă întregul curriculum.
Învăţământul secundar
francez este împărţit în două şcoli: colegiul între vârsta de 11-15ani (4 ani după terminarea şcolii primare) şi liceul între 15-18 ani (3 ani după terminareacolegiului). Terminarea studiilor secundare se termină cu examenul de bacalaureat. Bacalaureatuleste diploma de sfărşit de liceu care ajută absolvenţii să intre la universităţi sau la cursurispecializate. Examenul final de bacalaureat este foarte important pentru studenţii francezi. Este unexamen riguros, fără variante multiple de întrebări: aceasta include o fază scrisă şi una orală,fiecare cu mai multe subiecte. Examenul durează de la două până la patru zile. Aproape 30% dincei care îl susţin nu-l promovează. 15 de milioane de elevi şi studenţi, adică un sfert din populatie,sunt în sistemul de învăţământ din care doar peste 2 milioane sunt în învăţământul superior.
Educaţia superioară
în Franţa este caracterizată printr-un sistem dual: studiile se fac înuniversităţi (incluzând institute politehnice de stat - " Instituts nationaux polytechniques ") la care participă un număr mare de studenţi, în Grandes Écoles şi alte instituţii de educaţie superioară profesionale cu reguli de admitere selective. Programele universităţilor sunt în general concentrateasupra cercetării şi aplicaţiilor sale practice.

Diferenţe între sistemul de învăţământ francez şi cel românesc
În România, învăţământul obligatoriu durează 10 ani şi este împărţit în trei cicluri:
învăţământ primar
(4 ani),
prima etapă a nivelului secundar inferior general
(4 ani) şi
a douaetapă a nivelului secundar inferior
, care oferă cursuri generale, de specializare sau profesionale (2ani).
Şcoala pr

imară
(nivelul primar) 6-10 ani
Gimnaziul
(prima etapă a nivelului secundar inferior general) 10-14 ani
Liceul
– ciclul inferior (a II-a fază a nivelului secundar inferior general saude specializare) sau
Şcoala de Arte şi Meserii
(nivelul secundar inferior de specializare - înlichidare începând cu anul şcolar 2009 – 2010)14-16 ani14-16 aniÎn Franţa, învăţământul obligatoriu este cuprins tot între vârsta de 6 şi 10 ani, însă este structurat diferit, după cum urmează:Şcoala primară 6-11 ani Gimnaziul11-15 ans Liceul de învăţământ general şi tehnologic sau liceu profesional15-18 ans În România, anul şcolar 2009/10 cuprinde 173 de zile (35 de săptămâni) de învăţământ,împărţite în două semestre. Cursurile se desfăşoară cinci zile pe săptămână. Numărul de ore decurs (cu o durată de 50 de minute) pe săptămână variază de la 18 la 20 în învăţământul primar, la24 la 30 în gimnaziu şi până la 30 în Şcoala de Arte şi Meserii, respectiv până la 32 în ciclulinferior de învăţământ secundar. Numărul minim de ore de predare în decursul unui an (calculat înfuncţie de numărul de ore de curs pe săptămână, numărul de săptămâni şi durata unei ore de curs)este de 554 pentru învăţământul primar, 788 pentru gimnaziu (prima etapă a învăţământuluisecundar inferior general), 962 pentru Şcoala de Arte şi Meserii şi 933 pentru ciclul inferior deînvăţământ secundar.În Franţa, anul şcolar cuprinde 180 zile, începând din septembrie şi până în iunie. Şcolilesunt deschise 6 zile pe săptămână, însă nu se ţin cursuri miercuri după – amiază şi sâmbăta pentruclasele primare. Fiecare săptămână conţine 24 de ore de curs (fiecare cu o durată de 60 de minute),la clasele primare de la 25,5 la 30 (cu o durată de 55 minute) în clasele secundare (mai mult cu 3ore pentru materiile opţionale). Numărul anual de ore este de 864 în clasele primare şi în jur de936 în ciclul inferior de învăţământ secundar.6

Referitor la disfuncţionalităţile existente în cadrul sistemul de învatamânt din România, siîn Franţa, cu toate că e o ţară de veche tradiţie culturală şi educativă, există controverse privindrolul şi eficienţa şcolii şi statutul socio-profesional al personalului didactic. Trebuie precizat însacă statul francez alocă pentru învatamânt 7,1% din PIB (adică circa 620 miliarde de euro anual,din care circa 2% pentru plata drepturilor baneşti cuvenite dascălilor), iar în clasamentul oficial alsalariului mediu pe profesii cadrele didactice („les enseignants") se situeaza pe un foarte onorantloc al doisprezecelea (din 76 de locuri), înaintea militarilor, politiştilor şi pompierilor. Însă aceastanu este o situaţie valabilă doar pentru ţări ca Franţa, aceeaşi ierarhie fiind valabila şi în România pâna la instalarea regimului comunist de tip sovietic (un profesor putând primi un salariuechivalent cu salariul unui ofiter cu grad superior). Nu se cunosc informaţii din surse oficiale cu privire la raportul actual dintre retribuţia medie netă în învatamânt şi cea din alte sectoare bugetare(magistratura, armata etc.), întrucât discrepanţa dintre categoriile de bugetari este mare.Se încearcă o continuă schimbare şi îmbunătăţire a sistemul de învăţământ românesc pediversele domenii şi nivele, în conformitate cu schimbările de ordin economic, social, politic şicultural din societate.

Cu toate acestea, distanta dintre statutul învatamântului francez şi a celuiromânesc este considerabilă. În loc sa îsi recâstige locul de cinste în societate, dupa 1989 şcoalaromânească s-a confruntat cu o perioadă de tranziţie anevoioasă, care i-a subminat şi mai multstatutul instituţional si i-a scazut în mod alarmant prestigiul în plan social. Dar, în mod paradoxal,toate programele guvernamentale au considerat că învatamântul este o „prioritate nationala" (aşacum prevede Constituţia), fără a fi înregistrate însă schimbări fundamentale. Astfel, spre deosebirede sistemul de învăţământ francez, în România, în special în mediul rural, există şcoli unde anulscolar începe fără ca acestea să deţină autorizaţie sanitară, iar altele sunt lipsite de minimele dotărişi utilităţi. D e asemenea, lipsa de cadre didactice din mediul rural face ca pe aceste posturi să fieadmişi suplinitori necalificaţi, aspect care determină scăderea calităţii învăţământului.

Citeste aici mai multe
http://www.scribd.com/......si-francez