Nimic, esti mic si au dreptul sa te educe cum considera pana pleci de acasa. Ai timp destul dupa "sa-ti iei propriile decizii"
Salut! Esti inca minor,te intretin ei,de aceea isi permit si nu te lasa sa faci mai nimic. Au dreptul sa decida peste propriul buget si sa gestioneze economia banului si a resurselor asa cum stiu mai bine. Cat despre tine,persoana ta si sanatatea ta,deocamdata,fie ca le convine lor sau tie,fie ca nu,sunt cam oblligati sa si asume raspunderea pentru orice ti se intampla. Din punct de vedere moral,poate ca e mai bine sa gresesti din mana lor,decat sa gresesti din mana ta,caci tu nu te poti trage la raspundere pe tine si nimeni nu iti poate cere socoteala pana la majorat,exceptand cazurile speciale.
Ai grija mai mare de tine si lasa i pe parinti sa si faca treaba. Nu vor raspunde pentru tine o viata si nu te vor ajuta pentru totdeauna. Sunt copii care nu au avut sprijinul familiei caci chiar n au avut si stiu ca ti se pare cliseic si plictisitor,insa daca tu ai de ce sa te vaiti,respectivii copii nici daca ar vrea n ar avea de ce. Gandeste te cum este sa existi si sa nu ti poarte nimeni grija in mod special. Sunt mari sanse sa incepi a pasi cu stangul in aceasta lume in care este posibil sa suferi foarte usor si sa traiesti lucruri groaznice. Uita-te la copii bolnavi. Cum le cer parintilor ajutorul si fie ei si medici,n au nicio putere de vindecare. Uita-te la cazurile acelea,destul de rare dar reale,in care parintii si au pierdut copii prin accidente sau omoruri si nu i au putut salva nici parintii, nici preotii sau toti sfintii. Toate astea pentru ca este uneori foarte greu sa ti porti de grija si inevitabilul, de a muri, se produce cand nu te astepti.
Ai grija de tine si lasa i pe parinti asa cum sunt. Distreaza te cu limita, simte te bine cat mai poti si invata pe masura. Vei avea si tu o familie pe care trebuie sa o finantezi, chiar daca acum nu te vezi parinte. Spor!
Parintii mei aveau aceiasi atitudine pana acum ceva timp.Nu puteam sa fac nimic pana nu aveam acordul lor.Fiecare parinte incearca sa-si ocroteasca copilul si vrea tot ce e mai bun pentru el, dar nu realizeaza ca uneori ajunge sa-l sufoce.
Incearca sa vorbesti cu ei. Incearca sa le dobandesti increderea. Unii parinti nu pot concepe ca, copilul lor a crescut si poate sa isi asume decizile. Vorbeste cu ei, cerele sfaturi cand ai de luat o decizie, astfel se vor simti implicati in viata lor.
De fapt, parintii afc asa pentru ca nu vor sa-si piarda copilul. In sensul ca ei cred ca daca te vor lasa sa iti propriile decizii te vei maturiza si nu vei mai avea nevoie de ei.
Unii exagereaza, adevarat, dar conteaza si atitudinea pe care o are copilul.Citeste printre randuri, vezi de ce ei refuza unele lucruri.
Iar la 15 ani nu cred ca esti in stare sa iei chair toate deciziile in numele tau, ai nevoie si de indrumare.
Sper ca te-am ajutat.