Hei TPU, am o intrebare, cred ca necesit consilierea unui psiholog urgent, dar am spus sa cer opinia unei comunitati fiindcă urasc sa fiu vulnerabilă fata in fata cu un om, chiar daca stiu ca Psihologii nu trebuie sa dezvaluie nimic din ce aud.
Deci, sunt destul de nesigură dar am sa povestesc sincer fara perdea. De mică am fost cu capul in nori, cand am crescut am aflat ca avusesem meningita fiind bebe.
Mai retrasă intre colegi evident, totodata si ținta batjocurilor.
Am avut noroc, nu erau chiar asa de rai, acum privind in spate ma gandesc la alte fete care au trecut prin mai multe.
Nici o plangere catre doctori, pana la urma sunt vie si sănătoasă.
Nu cred că am ramas cu traume de atunci, fiindca imi traiesc viata obisnuit e doar ca resimt aceasta presiune din cand in cand.
Treaba e ca de mica mergand pe strazi am avut deja-vu uri continue, sentimentul ca lucrurile s-au mai intamplat.
Am cazut in situatii unde fiind langa un prieten nou puteam sa am in fata ochilor imaginea unui viitor, desigur nu imi placea, deci tineam o distanță, nu cat sa ranesc persoana, nici cat sa ii dau speranțe.
Tinand un spatiu care sa delimiteze relatia, unii baieti numesc asta friendzone, asta era modul meu de a ne proteja legătura.
Am ramas inca in contact cu el, e un tip amabil si muncitor. Dar nu acolo vreau sa ajung.
Problema e ca treaba escalase.
De la simple imagini ce apar intr-o secunda, se duce catre voci in cap, inclin sa cred ca poate fi bipolaritate.
Dar dintre toate 11, majoritatea ajuta, incurajeaza, ma trage din zona de confort si starea depresiva, ma calmeaza cand sunt iritata etc.
2 dintre ei ma cam imbarbateaza
Ca sa nu confund si sa le tin minte numarul, am un caiet pe care scrie "camera oglinzilor".
Insa uneori pierd numaratoarea fiindca scriu rar,
Cand scriu de fapt fac verificarea.
Stiam ca personalitățile multiple pot creste cu mult.
E un mod in care reflect la ce am in cap fiindca la superlativ ziua imi e destul de plina cu munca, insa stiu ca am nevoie sa verific des ca sa nu fiu in pericol. Am sentimentul vag mereu ca atunci cand sunt linistita o sa se întâmple ceva rau, poate asta e paranoia.
Am descoperit inca ceva in legătură cu ranirea, unii o fac sa traiasca, altii ca sa isi puna capat zilelor, am avut prieteni cu istoric in asa ceva.
Dar am cautat sa ii ridic, si ciudat, intr-un final, după divortul alor mei, fiind mai mult cu biserica si credinta, m-am intarit. Acolo am vazut din nou lucruri.
Dar trecand peste.
Singura data cand chiar regretasem ca nu spusesem si avertizasem se sfarsise intr-o tragedie un accident mai exact in care baiatul si decedase.
Am o persoana draga cărei trebuie sa ii ascund ce simt si sa imi controlez expresiile in prezenta lui.
Uraste vibe-urile triste, e energic, si cu picioarele pe pamant.
Tineam foarte mult la el inainte.
Acum pur și simplu simt ca nu mai sunt la fel.


Am alta persoana in care am incredere si pe care ma pot baza, fiindcă am observat din timp, ca ma iubeste.
Desi muncesc departe si vin acasă tarziu, ma sustine si încurajează.
Apreciez foarte mult dar nu stiu cum sa fac fata urmatoarei lovituri.

E ca si cum stiu ca o sa ii greșesc, iar o parte din mine ma indruma sa nu o fac.
E o parte loiala, care uraste tradarea pana la sange.
Cand l-am visat si mi-a spus, fa cumva sa fim impreuna, am spus in vis ca m-ai degrabă m-as taia decat sa tradez.
Cand m-am trezit m-am simtit mandra, însă după am realizat problema.
E o parte din mine care mereu cand adoarme e fara aparare, in lipsa iubitului meu desii constientul e tare ziua, cand adorm uneori visez lucruri naspa, infidelitate, tampenii, spun ca nivelul de hormoni are poate si el o cauza.
Tin sa zic mereu am avut o problema cu asta.
Dar întrebarea care o aleg dintre toate fiindca am multe e :
Ma sfătuiți sa merg la psiholog?
Am discutat pana acum cu iubitul meu dar nu vreau sa pun totul pe umerii lui fiindca nu e corect.
Pe 15, m-am zgariat cu un ac de birou, cum e posibil oare no?
Nu invat pe nimeni, nu vreau sa știe ei asa ceva.
Dar vreau sa spun, doar ca precizare, sa continui motivul de sus, cand ma ranesc o fac sa imi controlez corpul catre o pornire care urmeaza sa raneasca pe altcineva.
Stiu ca se poate agrava, ultima oara voiam sa cumpar lame.
Am sunat un prieten si mi-a trecut.
Am nevoie de sfaturi sincere.
Unde sa merg, psiholog, doctor de familie, unde recomandați?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook