In primul rand ar trebui sa intelegi ca singura vinoata pentru situatie esti tu, ca ti-ai mintit parintii. Sincer, o fi tatal tau intransingent si vecina barfitoare, dar tu iti minti parintele, ceea ce trebuie sa recunosti, este de o mie de ori mai rau. Ai doar 16 ani, este cam devreme sa ai un iubit, trebuie sa accepti asta. iar daca ti-a venit ideea sa il ai, iti trebuia automat, acordul aprintilor. Si fara acordul lor, nu ar fi trebuit in ruptul capului sa te intalnesti cu el. Minciuna este ceva foarte urat si daca cumva prietenul tau a aflat ca iti minti parintii sa stii ca el nu te va respecta niciodata, te va considera intotdeauna ultimul om, ca si toti ceilalti care au aflat ce gest urat ai facut.
Acum ar fi bine sa stai cuminte, sa iti propui ca niciodata in viata ta sa nu iti mai minti parintii, sa stai in casa pana iti ispasesti pedeapsa. Ai dovedit ca nu esti demna de incredere si ca esti capabila de gesturi foarte urate, deci nu poti sa mai pretinzi, o lunga vreme, incredere si respect. tata tau te va iertarepede, fac pariu ca in maxim un an va trece cu vederea peste fapta ta, desi un strain nu ti-ar ierta-o niciodata., Un copil sincer, care nu minte niciodata, care nu iese nici moarta din cuvantul parintilor, va beneficia si de libertate si de prietenie. dar cu o mincinoasa nu vrea nimeni sa fie prieten, cum poti pretinde prietenie de la un parinte pe care l-ai mintit?