As dori sa-mi spuneti niste povesti de groaza adevarate neadevarate, lungi scurte, dar sa fie super!

Uite. Sunt adevarate!

Contesa Elisabeta

Contesa Elisabeta din Ungaria care a ucis 700 de tinere si care avea sa fie prima criminala in serie.Aceasta intamplare mi-a spus-o si mie mama mea cand eram mica. Persoana care a pomenit de aceasta contesa a uitat sa precizeze de ce ucidea acele fete. Eu stiu pentru ca mi-a spus mama mea si va spun si voua, se pare ca acea contesa a fost informata de niste vrajitoare ca daca vrea sa fie mereu tanara si frumoasa trebuie sa faca baie tot timpul, in sange! Si contesa a ascultat de sfatul acestor vrajitoare si in fiecare saptamana rapea noaptea cate o tanara care era singura pe strada sau din targuri si le inchidea in subsolul casteluilui unde avea un fel de presa in care punea sarmanele fete si doi oameni strangeau acea presa pana iesea si ultima picatura de sange din trupurile gingase ale fetelor. Si apoi sangele care era strans intr-un vas era pus intr-un fel de cada unde contesa se scufunda cu placere razand diablolic la gandul ca avea sa ramana mereu tanara si frumoasa. Atata vreme cat ea facea baie in sange nu imbatranea si de aceea avea nevoie de noi victime si de fiecare data cate o familie ramanea doar cu durerea in suflet. A fost descoperita datorita cadavrelor care fiind foarte multe contesa nu mai avea unde sa le acunda si oameni ei au inceput sa le arunce pe campurile din imprejurimi. Intr-un final a fost prinsa si pentru a suferii si ea nu a fost condamnatata la moarte ci a fost inchisa intr-o cusca de 1 m fara apa si fara mancare.

Intr-un orasel mic si linistit din Scotia, aflat in apropierea Inverness-ului, locuia o pustoaica de 15 ani, pe nume Emilie.Intr-o zi aceasta isi chema doua prietene apropiate,hotarata sa iasa din rutina zilnica si sa caute un loc mai interesant unde sa-si petreaca timpul liber. "Stiu!" spuse una dintre cele doua prietene,"e un loc superb,bine asta daca nu cumva sunteti niste lase",continua ea,facandu-le din ochi."Este o casa" continua ea,"aflata undeva in padure,vreti sa auziti povestea ei?"."e o poveste ciudata,e genul de poveste pe care o spun betivanii batrani si satuli de viata,care se aduna cateodata in dughenele de la periferia orasului, pe timp de seara.
Se spune ca, acum zeci de ani, in aceea casa locuia o batrana singuratica si cocarjita.In spatele casei avea o gradina in care isi plantase flori de toate felurile, pomi fructiferi si vita de vie.Ea se chinuia sa o ingrijeasca cat mai bine, pana cand ajunsese asemeni unui colt de rai.Cu timpul insa,copii au inceput sa-i sara gardurile si sa ii fure flori din gradina,sa calce iarba ori sa faca alte stricaciuni,batandu-si joc,fara mila de munca batranei.
Aceasta iesea adesea la geam si striga dupa ei, amenintandu-i ca vor regreta. Intr-o zi, doi copii din satucul apropiat au plecat in padure spre casa batranei si nu s-au mai intors.Revoltati, satenii au dat buzna in casa acesteia, considerand-o vinovata.Negasind nici urma de trupurile copiilor, au acuzat-o de vrajitorie si au hotarat sa o duca la spanzuratoare.In drum spre mijlocul satului,localnicii aruncau cu pietre, cu carbuni si chiar cu apa clocotita asupra batranei, ocarand-o si spurcandu-i numele.La ultima rasuflare,batrana a aruncat un blestem asupra satucului, spunand ca oricine va indraznii sa-i incalce proprietatea va fi urmarit de o legiune de draci care il vor arunca in flacarile sfasietoare ale iadului.
Au inmormantat-o chiar in gradina casei ei, mormantul fiind inconjurat de parfumul florilor sale minunate.Satucul blestemat a devenit orasul in care locuim acum,si se spune ca cei ce au indraznit sa ajunga la casa ei,nu s-au mai intors.
Cele doua prietene o privira incremenite."Haide,nu e decat o casa veche, o sa fie o zi ca-n filmele de groaza, si sa vedeti cand le vom povesti celorlalti.Trebuie sa mergem! ...Nu-mi spuneti ca va e frica"."Sigur ca nu!"tipara celelalte in cor.:"Pai atunci ce mai asteptam?", intreba ea, facandu-le semn spre padure.Astfel cele trei fete au plecat in padure in cautareavechii case.
La un moment dat, crengile copacilor au inceput sa se indeseasca, buruienile sa devina tot mai dese si tufele cu ramuri de spini sa le zgarie bratele si picioarele.Muschiul verde se intindea pretutindeni,padurea devenind din ce in ce mai salbatica si mai intunecoasa.
Intr-un tarziu, in spatele unui gard inalt de tepuse,dadura peste o casuta veche, de caramida, acoperita de iedera.Pe prispa era asezat un balansoar vechi invelit de panze de paianjen,care se clatina usor. Spre surprinderea lor,gradina era plina de flori, bine ingrijite, si in mijlocul lor se afla un mormant impunator, pe care era gravat cu litere gotice:Aici odihneste Rose Adamison(1852-1927); mai jos, era un semn ciudat,pe care fetele nu il recunoscura.
"Deci,cine are curajul sa intre prima inauntru? Emilie,esti invitata noastra!","Nu multumesc,prefer sa raman aici"."Haide,nu fi natanga,n-ai nimic de pierdut,numai o privire."."In regula", raspunse Emilie dupa un timp,"numai o privire". Deschisera usa cu un scartait surd si Emilie se strecura inauntru, cu inima cat un purice.In cateva secunde,cele doua o impinsera inainte si inchisera usa,hohotind de ras.
"Va implor dati-mi drumul!"tipa ea cu vocea tremuratoare,plangand in hohote, inima ei batea cu putere si frica o patrunsese pana in maduva oaselor. Urletele ei au continuat timp de cateva minute, insotite de rasetele zgomotoase ale prietenlor de afara.Cand realizara ca nu se mai aude nimic, ele hotarara sa-i de drumul.Nu apucara sa puna din nou mana pe clanta, cand la geamul etajului superior, se ivi o femeie in varsta, imbracata intr-o rochie neagra de moda veche.Aceasta isi pironi privirea asupra lor pentru cateva secunde,dupa care disparu ca un fum negru. Fetele o luara la fuga, uitand de prietena lor
si nu se oprira pana ce nu ajunsera in oras.
Urmatoarea zi insa, aflara ca prietena lor nu se intorsese acasa.Hotarara sa nu povesteasca nimanui cele intamplate in padure, argumentand ca Emilie nu sa intalnise cu ele cu o zi inainte.Erau insa coplesite de vina,stiau bine cat gresisera fata de ea.
Le aparea in vise deseori,asa cum ramasese ultima data,impietrita de groaza,plangand pierduta, soptindu-le din intuneric:"Vor veni dupa voi, nimeni nu scapa de blestemul lui Rose."
Intr-o dimineata una din ele o suna pe cealalta plangand.Aceasta ii spuse ca incepuse sa ii cada parul.In ziua urmatoare,ea fusese sunata la randul ei, pentru a afla ca celeilalte ii cadeau dintii. Cele doua fete incepura apoi sa vomite si sa se simta din ce in ce mai rau. Apoi uneia incepura sa ii cada unghiile, celeilalte i se rupsera trei oase.Se priveau in oglinda,observand ingrozite ca in loc de chipul lor vedeau chipul lui Emilie,o fata buna,o veche prietena,o fiinta inocenta.
Urmatoarea noapte, doi parinti isi descoperira fiica inecata in cada plina cu apa clocotita, in timp ce alti doi parinti isi descoperira copila arsa de vie in podul casei pe un maldar de paie.


Fantoma de la miezul noptii :


O familie din Craiova trăieşte un adevărat coşmar de aproape cinci luni de zile, de când în locuinţa ei au loc fenomene stranii. Becurile explodează din senin, prizele iau foc fără ca imobilul să fie conectat la vreo sursă de energie electrică, iar, mai nou, au început să cadă pietre pe casă – acestea sunt câteva dintre fenomenele care au loc în casa familiei Grecu, care locuieşte pe strada Brezei din Craiova.

"Am tot schimbat becurile, prizele şi întrerupatoarele, dar în zadar. Cum le schimbăm, cum iau foc, iar becurile se sparg. Am deconectat, apoi, casa de la energia electrică şi se întâmplă acelaşi lucru. Era sa luăm foc de trei-patru ori, dar au sărit vecinii cu găleţile de apă şi ne-au ajutat să stingem focul. Lucrătorii de la Electrica au venit de nenumărate ori, dar nici ei nu-şi pot explica fenomenul. Acum, dacă sunăm la intervenţii, nici măcar nu se mai deplasează până aici, pentru că ştiu că nu au ce să facă", a declarat Costel Grecu.

Acesta mai spune că este convins că locuinţa lor este bântuită de sufletul unei rude moarte în urmă cu 15 ani. În plus, săptămâna trecută au început să cadă pietre peste casă şi chiar asupra membrilor familiei Grecu. Acest lucru este confirmat şi de vecini: "Eram în stradă şi am văzut cum au început să cadă pietre peste casa lui Costel Grecu. Daca nu aş fi văzut cu ochii mei, poate nu aş fi crezut, dar acum m-am convins", a declarat unul dintre vecinii familiei Grecu. Singura speranţă de a scăpa din teroarea sub care trăieşte familia Grecu a rămas în preoţi, care au venit de mai multe ori pentru a sfinţi locul.

"Locuinţa este bântuită. Nu se ştie de ce: poate cineva din familie are un păcat sau poate o rudă a acestora care a murit s-a întors printre cei vii şi încearcă să le facă rău sau cineva le-a adus farmece în casă. Trebuie făcute sfeştanii, pentru ca întamplările care i-au terorizat să nu mai aibă loc pe viitor", a declarat preotul parohiei pe raza căreia se află casa, Buna Biţa.

Într-un sat este o casă părăsită, iar vreo 3 oameni stăteau şi se distrau în fiecare seară acolo.
Un prieten de-al lor, un om bătrân îşi mai lasă oile prin grădina casei pentru că este iarba bună pentru oi.
Şi într-o zi ei au găsit o oaie moartă, şi au îngropat-o în grădină, i-au pus un semn la ea ca să ştie unde au îngropat-o.
În aceea zi, eu au încuiat uşa casei aceleia, şi au pus nişte scânduri pe uşă ca să nu intre nimeni pentru că becurile şi prizele sunt alimentate cu curent, şi să nu intre cineva să consume.
A doua zi au plecat la lucru pe câmp, a treia zi au venit şi au descuiat uşa, şi ce credeţi că au găsit în casă? Oaia moartă cu maţele scoase, iar pereţii plini de sânge.
Cei 3 au spus că nu avea cum să intre cineva pentru că numai ei aveau cheia şi au bătut scânduri în uşă şi au sigilat-o.
Un bâtrăn de acolo, le-au spus că în casă aceea a murit o femeie electrocutată, şi că se mai aud aseara zgomote ciudate venind din casă.
După ce s-au întâmplat acestea, ei nu au mai intrat în casă, ci stăteau numai prin curte, şi într-o seară au văzut că pe acoperiş, au început tiglele, să se mişte şi dintr-o datp un vânt puternic.
Când au văzut, au fugit spre poartă, dar când au dat să o deschidă nu au putut, poarta era încuiată.
Atunci au sărit poarta, şi nu au mai mers acolo niciodată.

Se facea ca intr-o zi Mihai, un elev rebel mergea spre casa.Pentru a se da mare in fata prietenilor sai, cumpara o papusa din colectia Mary de la magazinul de jucari careia ii dadu foc la ochi cu o bricheta.Seara viitoare Mihai ramase singur acasa, intrebandu-se de ce au intirziat parintii lui 5 ore.Atunci suna telefonul. Mihai raspunse.O voce ca de copil ii spuse' Buna,sunt Mary, sunt in fata mallului, hai sa ne jucam!'.Mihai inchise speriat telefonul dar acesta iar suna.Atunci luminile se arsera. Mihai raspunse.Era aceeasi voce de copil care spuse' Buna,sunt Mary, sunt in fata supermarketului, hai sa ne jucam. Mihai ingheta si cu vocea intretaiata.Era aceeasi Mary.Ea zise' Buna,tot eu sunt, sunt in fata casei tale, hai sa ne jucam'.Mihai se uita in jur.Dar vocea lui Mary era tot mai rasunatoare si spunea' Eu am fost baba oarba, acum e randul tau!'
Si nimeni nu l-a mai vazut pe Mihai vreodata.

Urmele Diavolului reprezinta numele al unei intamplari ce a avut loc in Devon, oras in Anglia pe 8 februarie 1855: dupa o ninsoare puternica, au aparut din senin urme de copita pe in linie dreapta pe o distanta de 100 de mile. Multe teorii au aparut de atunci.

In noaptea dintre 8 si 9 februarie 1855, dupa o ninsoare puternica, niste urme ca de copita au aparut in zapada. Urmele masurau intre 6 si 6.35 cm si se intindeau in linie dreapta pe 160 de km desi in drumul lor erau case si ape. Case, ape si alte obstacole au fost traversate in linie dreapta, iar umele au aparut si pe acoperisurile inzapezite ale unor case si pe peretii acestora. Uimitor ca in zapada erau doar ciudatele urme, nimic altceva, adica urme de urina sau excremente, sau cum ca o bovina s-ar fi asezat, asta pentru ca o bovina nu putea sa mearga 160 de km in linie dreapta pe case si prin apa dupa o noapte furtunoasa fara sa se usureze, sa se aseze sau sa lasa si alte urme.

Satenii erau nervosi ca Biserica de acolo schimbase cartea de rugaciuni si ii acuzau ca l-au adus pe Satana printre ei

Area unde au fost urmele se intinde din Exmouth pana in Topsham, si peste raul Exe pana la Dawlish and Teignmouth. R.H. Busk, intr-un articol peste decenii a spus ca au fost raportate un astfel de incident si in localitatile apropiate.

In acea perioada exita un mit cum ca o creatura diavoleasca traia in zona, iar localnicii s-au inarmat si au plecat sa veneze bestia, dar fara success.

Recent, in noaptea de 12 martie 2009, dupa o furtuna de zapada, au aparut din nou acele urme in acelasi oras, Devon. S-au facut analize, si urmele sunt aceleasi.
Urmele au fost gasit acum langa Woolsery.
Cand au vazut urmele, localnicii au spus: "Suntem total uluiti, nu ne putem crede ochilor, urmele sunt in forma de copita si se intind pe 160 km in linie dreapta, trecand de obstacole ca case, sosele sau ape, iar in zapada nu mai sunt alte urme".


Aceasta e legenda care îţi dă fiori. Se spune că unul dintre manechinele expuse în oraşul mexican Chihuahua etse de fapt un cadavru mumificat. Pascualita, tânăra frumoasă, moartă în ziua nunţii ei, în 1930, a fost pusă în vitrină pentru a rămâne întru eternitate în locul pe care îl iubea.

Unii oameni spun că e un simplu manechin, precum altele, iar alţii cred cu tărie în legendă. Un taximetrist intervievat de un membru al echipei de fenomene paranormale EXNormal a povestit cum uneori, noaptea, când trece cu maşina prin zonă vede lucruri bizare şi i se face frică. "Am trecut noaptea şi nu mai era unde fusese lăsată seara", a declarat bărbatul.

Unii oameni au mărturisit că au văzut-o umblând prin magazin sau că uneori lumina se aprinde şi se stinge singură. Alţii spun că manechinul, despre care se crede că e un cadavru mumificat, le-a zâmbit sau şi-a mişcat ochii, urmărindu-i când treceau.

Îngroziţi, unii trec pe partea cealaltă a străzii pentru a nu ajunge în dreptul Pascualitei, dar viitoarele mirese sunt de părere că dacă îmbracă în ziua nunţii rochia pe care o are manechinul din vitrină vor avea noroc în căsnicie.

Înfiiorător e faptul că, în timp ce era filmată, Pascualita a părut că îşi mişcă buzele, încercând un zâmbet. Şi mai bizar e faptul că atunci când experţii în fenomene paranormale au vrut să realizeze mai multe fotografii, cadru după cadru, pentru a vedea dacă îşi schimbă expresia facială, pe fiecare dintre poze a apărut în dreptul feţei tinerei o lumină albă.

Nimeni nu are voie să stea lânga Pascualita când i se schimbă rochia de mireasă, astfel încât nu ştie nimeni cu siguranţă cum arată la trup. Doar faţa pare extrem de reală, iar mâinile, ai putea să juri că sunt făcute din carne şi oase. Ba parcă i se citesc şi venele de pe braţe, a declarat o femeie care e convinsă că tânăra este un cadavru mumificat, expus în vitrina magazinului.

Funda?