Hei TPU, deci credeti-ma ca am incercat, si incerc dar habar nu am cum sa scap de timiditate! Deci sunt foarte inchis, nu stiu de ce! Mentionez ca nu am prieteni, am avut cativa dar de fapt erau pe interes! Dar nu asta e problema, ci cum sa scap de moaca asta de speriat? Adica in prezenta cuiva, incep sa am emotii, sa vorbesc incet, sa transpir, privesc in jos etc. As vrea sa vorbesc cu cineva care se confrunta sau a trecut prin aceeasi problema! Deci nu am curaj in mine, mi-e frica sa abordez, am indraznit de cateva ori, inima imi batea din ce in ce mai tare! Aer in piept, tremurat, etc. intelegeti? Am incercat sa caut pe net, si cum ca sa imi schimb modul de a gandii etc. Nu merge astea, am incercat! Stiu ca sunt asa si probabil ca nu am prieteni, si nu am cu cine sa vorbesc despre una, despre alta! Iar strainii ma ingrozesc, nu am curajul sa intervin, cu parintii nu ma inteleg! Nu a existat nici-o data comunicare intre mine si parintii! Am 17 ani, 1.80 m, nu sunt urat sau bolnav (chestii de genul) pur si simplu nu ma cauta nimeni! De liceu m-am lasat, ma gandesc la un loc de munca, pentru ca peste 7 luni, implinesc 18 ani! Niste sfaturi, pentru a imi repara viata cat de cat? Merci! ❤...

Spatele drept, capul sus si zambeste - si postura ne influenteaza comportamentul, iar in cazul tau o face intr-un mod negativ. Nu mai privi in jos, fii sigur de lucrurile pe care vrei sa le spui si priveste omul in ochi. Si eu sunt foarte timida atunci cand cunosc oameni noi, tremur, dar am inceput sa identific ce ma sperie de fapt si sa-mi spun ca n-am de ce sa-mi fac griji pentru motivele alea. Cred ca anxietatea asta de multe ori este alimentata de gandurile noastre pe care trebuie sa le mai punem uneori de-o parte. Si ce daca ai incercat sa-ti schimbi modul de a gandi, cat ai incercat? Ai ajuns asa in ani si vrei sa te schimbi in zile? Trebuie sa insisti mai mult ca sa schimbi ceva la tine, comporta-te cum ai vrea sa fi si o sa ajungi sa o faci natural. Trebuie sa gasesti sursa fricii tale ( probabil socializarea cu oamenii ) si sa o elimini treptat, sa te pui cat mai des in situatii care-ti creeaza discomfort ca sa te obisnuiesti cu ele.

Heeei.Stiu prin ce treci, de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu cineva, ma balbai si par ca as fi o proasta.Am incercat absolut tot, incearca sa ai o gandire pozitiva.Nu te gandi ca te vei face de ras, exista alte persoane care s-au facut de ras groaznic. Spuneti in minte "Eh, si ce daca?" si incearca sa vorbesti! Ai numa o viata, ce rau poate iesi! Daca vrei mai multe detalii, spune-mi in privat.Succes!

Sincera sa fiu, asa eram si eu! pana m-am angajat si de voie de nevoie trebuia sa fiu vorbareata si sociabila!
acum nu exista om pe lumea asta care sa vorbeasca mai mult ca mine...sau sa fie mai sociabil.
eu zic sa nu te pripesti sa fii ceea ce nu esti pregatit sa fii.
toate o sa se rezolve si totul o sa fie bine! iti garantez!
Tot ce trebuie sa faci e sa nu te mai gandesti acolo si sa nu te mai stresezi ca nu rezolvi nimic.
Fii indiferent!
Te pup si sa ai grija de tine!
Sper ca ti-am fost de folos!

Salut.

Și eu mi-s o persoana cu o timiditate exagerată uneori.
Cand cunosc o persoană nici nu am contact vizual cu ea si abia vorbesc. Dar incerc să trec peste asta (cu greu) faza-i că la mine timititatea se manifestă cand cunosc o persoană după ce-o cunosc parca mi-s o altă persoană cu o altă personalitate.
Trebuie să nu te gandesti la lucruri negative care să-ti provoace starea de timiditate.
Cunosc un baiat timid care la scoală e,, bad boy" si am ramas intr-o zi singură cu el si nu scotea nici un cuvant cantau greierii se joca cu mainile zici că le modela

Deci faza-i că depinde ce persoane ai in jurul tău si daca petreci timp cu ele te asigur ca timititatea asta a ta se evaporă.

Cunosc persoane de un an si ignor conversatia si contactul fizic cu ele si cunosc persoana de 2 luni si le privesc fara nici un deranj. Totul stă in tine nu iti controlezi gandurile, emotiile si sentimentele nu te lasă controlat si cuprins de emotii.

Nici eu nu mă inteleg cu parintii de fapt cu mamaa că tata nu mai am și daca merg să-mi exprim problema cu timiditatea ori alte probleme e nepasatoare deci aleg să nu comuic cu ea.
Poate parintii tăi sunt atfel si poti comunica cu ei, nu stiu.

Si cu prietenii vin ei odată si odată nu incerca să-i cauti tu că-ti faci o categorie de prieteni falsi si te trezesti ca ramai iar la 0

Lasa-i pe ei să vină, sunt sigură că odată ce te apuci de un loc de muncă o să intalnesti persoane noi si o să te intelegi cu ele.
Daca ti-e mai usor comunica cu ele pe Facebook si in realitate o să te simti atfel. Și să stii că sunt persoane care simpatizează persoanele timide si mai sensibile și știe cum să comunice cu ele, asteaptă si tu o asfel de persoană ^.^

Ai grijă de inimioara ta!

Omule,ce pot sa spun? Incearca sa fii mai deschis(sa-ti exteriorizezi sentimentele pentru ca probabil tii prea mult in tine), cunoaste-te indeajuns incat sa-ti evaluezi singur calitatile si defectele(sincer, aspectul fizic nu prea conteaza atunci cand interactionezi cu o persoana ci mai mult felul cum gandesti si cum te comporti, asta referitor la ce ai spus mai sus). Comunicarea cu parintii este foarte necesara insa nu sunt in masura sa te judec ori sa te intreb de ce nu vorbesti cu parintii tai.Nu stiu daca sfatul unei straine te va ajuta, insa eu iti spun ca daca incerci sa fii altfel, sa te bazezi pe propriile tale principii si sa faci cunostinta cu persoane pozitive, empatice, sunt sigura ca viata ta va fi altfel.
La multi ani de pe acum!))))))