Încep să cred că am anxietate sociala, la început credeam ca sunt doar foarte timidă, dar acum începe să devină o problemă.

Nu prea sunt în stare să îmi fac prieteni dacă ...? (mai mult)

Question

Încep  să cred că am anxietate sociala, la început credeam ca sunt doar foarte timidă, dar acum începe să devină o problemă. 

Nu prea sunt în stare să îmi fac prieteni dacă nu fac asta prin intermediul altcuiva apropiat, și și așa mă apucă panica când e vorba sa cunosc pe cineva. 

Când mă împrietenesc singură cu cineva (fie ca e vorba să fie față în față sau pe net) sau ma apropi brusc de cineva într-un timp scurt mă apucă o panică foarte profundă. Încep să simt o neliniște, tremur și mă înroşesc, uneori văd și în ceață pentru scurt timp si simt ca o sa leșin. Și îmi e foarte greu să mă calmez, uneori îmi ia aproape o ora. O sa spun câteva întâmplări care m-au făcut să ma gândesc dacă sufăr de anxietate sociala: 

Am avut ocazia sa fiu cu cineva pe care plăceam, dar m-am apropiat cam brusc. La început credeam că poate nu îmi place cu adevarat, și m-am despărțit de aceea persoana. După am zis ca poate nu sunt făcută să am o relație acum pentru ca sunt prea mică, și am rămas amică cu persoana aia. Dar în timpul ăla când încă mai vorbeam de mi-a dat prima oară mesaj ca amica a inceput sa mi se facă rău. Simțeam ca nu mai pot respira, iar inima îmi bătea foarte tare si abia mai eram in stare sa ma mișc, auzeam sunetele din jurul meu, dar nu înțelegeam nimic. Am crezut ca ma simt vinovată si d'aia am reactionat așa, dar peste timp mi-am dat seama ca niciodată nu m-am simtit vinovată.

Acum câteva zile m-am împrietenit cu o fata de pe wattpad, iar in ziua aia am avut parte de o neliniște pe care mi-a fost foarte greu sa o calmeze. 

Tot acum câteva zile m-am apropiat mai mult de un amic (vorbesc de relația de amicie), iar in zilele alea mă simțeam încordată, si nu știam de ce. 

A mai fost o faza vara asta când am rămas cu o prietenă bună în parc, dar ea mai era cu niste persoane pe care nu prea le cunosc. Eu stăteam mai satrasa pentru că mă simțeam foarte speriată. Un băiat a zis sa vin mai aproape, sa stau si eu cu ei. Am vrut sa zic ceva, dar îmi era mult prea teamă și deja tremuram. Am stat tăcută într-un loc până am zis sa plec ca nu am ce face. Pe drum spre casă am început sa plâng pentru că nu sunt in stare sa comunic cu lumea.

Și mereu când văd pe cineva cunoscut tot la fel ma apucă panica si prefer sa ocolesc. 

De multe ori când rămân singură printre mai multe persoane am impresia că se uita la mine si simt ca ma sufoc. 

Uneori si când văd ca primesc mesaje de la prietenii foarte apropiați mă simt neliniștită.

Până în a 3 a spre sfârșit nu am avut prieteni, abia atunci mi-am făcut o cea mai bună prietenă si pe ea prin intermediul unei colege care mai vorbea cu mine uneori. În momentul de față am câțiva prieteni apropiați, printre care si una din bff care e cu mine in clasa. Sunt a 8 a acum, mai am un an in clasa asta si urmează liceul. Îmi e teama ca nu îmi voi putea face prieteni, pentru ca cea mai bună prietenă nu o sa mai fie cu mine. 


Ce aș putea sa fac sa trec peste asta? Am încercat sa fiu mai sociabilă, dar deveneam mult prea stresata pe măsura ce încercam. La psiholog nu pot merge pentru că ai mei când am o problemă zic doar sa ma schimb. Credeți că sufăr de anxietate sociala? Dacă da îmi puteți da niște sfaturi cum sa ma calmez in situații de genul? Multumesc anticipat!

anonim_4396 · Accepted Answer

Of. E aiurea. Cineva apropiat avea o problema asemanatoare pana prin clasa a 8a. Ii era frica sa mearga pe strada singura de frica necunoscutilor. Credea ca vor sa ii faca rau. 
Ideea e ca... nu stiu cand va trece de tot, dar uite. Incearca sa lucrezi tu cu tine la treaba asta. Sa te incarci cu ganduri pozitive. Cand cunosti o persoana noua, incearca sa afli cat mai multe chestii despre ea din timp, asa nu o sa ti se mai para atat de straina. Apropie -te incet. Fa totul in ritmul tau. O sa fie super bine, sa stii. Gandeste -te ca in jurul tau sunt asa multi copii care se inteleg bine si vor sa isi faca prieteni si sa se distreze, nimic rau in asta. Incearca sa iti stapanesti starea aceea critica. Data viitoare cand cunosti pe cineva si te simti asa, daca esti in mediul virtual de ex ( poti incepe de aici), intinde-te in pat si inchide ochii si inspira si expira incet, lasa linistea sa te cuprinda si gandeste - te ca cineva drag tie te tine de mana si te calmeaza, ca e doar o alta conversatie obisnuita si incearca sa auzi si sa gandesti strict vorbele pe care le auzi/citesti. Sigur o sa fie bine ^^. O sa reusesti, stiu asta! Esti cea mai tare si poti face orice.

LoveMeBabyasdfg · Answer

Sa stii ca e foarte usor sa vorbesti daca nu esti sau nu ai fost in situatie. Sa spui fa aia sau fa ailalta.Crede-ma ca fata nu vorbeste prostii, acestea sunt simptome clare ca are anxietate sociala, mai ales ca are si atacurile de panica.Una e sa fii doar timid si una e sa ai atacuri de panica din cauza asta.Nu stiu cati ani ai, dar probabil esti destul de in varsta, la fel si gândirea, e invechita.Si eu am anxietate sociala si am fost la medic pentru lucrul asta, pentru ca ma crezi sau nu e foarte grav, nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva, e groaznic.Asa ca mai intai informeaza-te inainte sa răspunzi la intrebari.

Ara997 · Answer

Citesti prea multe  si patesti ca studentii de la medicina. care "au" pe rand toate bolile  despre care invata.
cum descri tu senzatie de lesin, de rau iminent, arata a atac de panica. 
esti si la o varsta dificila care accentueaza simptomele unui atac de panica.
 cauza este poate frica ta ca ai  "anxietate sociala"
mai demult nici nu se punea problema de anxietate sociala la un copil de 14 ani, adica lumea era mai intelegatoare si ar fi zis "asa e ea mai timida mai retrasa " si nu ar fi fost nimic anormal ca o fetita de 14 ani sa fie timida. acum in epoca post moderna cand i 1k de likeuri este un musthave dintr-o data o biata timiditate este diagnosticata ( de catre insusi ' pacient") drept anxietate sociala. e o bucla din care nu iesi adica ti-e frica sa nu fi etichetata asa adica antisociala si frica asta iti produce atacuri de panica care nu-ti permit sa te simti in largul tau.
incearca sa nu  te mai analizezi asa de mult, sa-i alegi prietenii cu atentie, sa te expui cu masura la diverse activitati unde sunt implicati tinerii, sa nu te gandesti permanent "ce -o sa zica lumea?" sa nu te raportezi permanent la ceilalti, mai pe romaneste da-i in aia masii pe cei care te critica, nu fi nici tu foarte  critica cu tine,  ai rabdare sa cresti ca sa capeti incredere 
si cu relatiile astea prea devreme te expui unor trairi prea puternice pe care psihicul tau nu le poate duce inca.
ai rabdare, copile, armata-i lunga, o sa ai destule provocari  mai tarziu nu sari din cuib pana nu-ti  cresc penele.
numai bine si. capul sus 
p.s. fa o lista cu toate calitatile si reusitele tale scrii-o mare pe usa si  de fiecare data cant pleci in lume citeste-o
si spune o rugaciune si multumeste in fiecare zi Celui de sus ca esti sanatoasa si pe doua picioare... - face bine la suflet o rugaciune de multumire, crede-ma