Incerc sa fiu cat mai scurta. Ma simt foarte singura. Asa zisa mea prietena cea mai buna e doar cu numele pentru ca niciodata nu are timp de mine si in afara de timpul petrecut la scoala nu mai vorbesc cu ea ca altadata. Ciudat este faptul ca ea mereu cand are nevoie de mine o primesc si o ajut cu bratele deschise chiar daca nu e si invers. Mai am o prietena foarte buna care o cunosc de la 2-3 ani (acum am 16) dar e la 18 km distanata. E singura cu care pot vorbi despre orice si care ma ajuta mereu, dar merg la ea o data pe saptamana ca acolo e si bunica mea. Cu parintii nu pot zice ca nu ma inteleg, dar nici o relatie foarte apropiata nu e. As vrea sa pot vorbi cu mama orice, dar nu ea nu e genul asta de persoana. Iubiti nu prea am avut si cea ma lunga relatie a mea a fost de o luna si ceva. Totusi cand am iubit, am facut-o cu tot sufletul chiar daca nu stiam eu multe despre iubire pe la 15 ani. Acum stau doar in casa la calculator/televizor si ascult muzica. Singura daca ies sa ma plimb o sa mi se zica ca sunt nebuna cine ma cunoste pentru ca am patit-o (asta in vacante ca si acum, cand nu merg la scoala). Chiar si la scoala nu sunt asa apropiata cu ai mei colegi. Simt ca nu vor sa am vreo legatura cu ei. Bineinteles ca atunci cand nu au temele mereu eu sunt persoana care le face si le da la copiat pentru ca nu sunt tocmai asa jos la invatatura, dar nici cea mai buna. Nu stiu cum sa ies din situatia asta. Parca as fi intr-o depresie continua. Cred ca plang zilnic din cauza asta. Un sfat, ceva? Imi pare rau daca e mult de citit.
Ordonare:
După relevanţă
Aşa sunt şi eu, mă regăsesc în această "poveste " a ta. Sfatul meu este să te schimbi, o schimbare nu strică dar nu te schimba prea mult ci puţin unde este nevoie
. Încearcă să fi în pas cu moda, să fi cât mai "cool", să fii mai comunicativă cu persoanele din jur, bagă-te tu în seamă dacă ei nu o fac, şi în legătură cu prietenii, să ştii că nu mai există prieteni adevăraţi, deci în ziua de azi nu trebuie să mai ai încredere în nimeni 
... Nu plânge, nu se merită!
Capul sus şi zâmbeşte.
Răspunde
Momente de acestea am avut si eu...am 15 ani si nu pot sa zic ca sunt foarte cautat. La scoala ma inteleg bine cu toti, dar cand ies din curtea scolii sunt singur. Nu fii trista. Incearca sa te apropii de un baiat. Nu ca iubit, ci ca prieten. O sa treci si peste momentul asta in care pari singura de pe lume. Simte-te bine asa cum esti tu. Lasa plansul. Apropiete de cineva
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
