Ana la inceput o lua ca pe un moment amuzant si creazand ca prietenii sai vor rade doar cateva secunde, dar era alt fel. Ea se opri din ras, sperand ca ceilalti vor trece peste aceasta gluma si vor reveni la starea initiala, la jocul propriu-zis, dar aces lucru nu se intampla, din toate colturile se auzeau fel si fel de chicote, de vorbe, cum ar fi "Asta a fost buna, asta o merita de ziua ei". Aceasta se supara cand auzi parerile celorlalti despre ce se intampla, asa ca nu mai stat mult pe ganduri, a lasat totul balta si, a urcat repede scarile, intrand in camera si inchizand usa .
Dupa ce se linistisae toti, Andreea observa ca Ana nu mai este.
Andreea : -Hey, unde e sarbatarita noastra?
MihaiUnde e Ana?
Ana era sus in camera ei, suspinand si regreatand aceasta zi. Ea isi dadu seama ca prietenii ei pe care ii considera-se cei mai buni prieteni, erau c totul altfel. Ea cobora repede scarile, cu ochii rosii, suspinand, Andreea o i-a in brate, Ana accepta aceasta imbratisare. Ana spune nervoasa
AnaVa credeam prietenii mei adevarati, care imi veti vi aproape la bine si la greu, in momentele frumoasa si urate, iar voi ......Las-o balta, voi sunte-ti genu' de persoana care sta-ti numai ca sa aveti parte de lucruri bune, profitati de bunatataea mea. Acum stiu cine imi este prieten si cine nu. Nu e asa Andreea?
Andreea: DA, asa e!
Ana: Iar acum iannte sa pleca-ti vreau sa va spun o vorba : "in viata mea intra cine vrea, sta cat poate si ramane doar cine merita
Toti prietenii Anei plecara, mai putin Andreea. In ziua de azi fetele au pastra legatura cu restul prietenilor dar nu sunt la fel de apropiati.
Si un sfat din partea scriitorului "Nu lua hotarari pripite ca mai tarziu sa iti para rau.
FUNDA
Imi place mult dar numai ca eu o sa fac din povestirea ta mai mult dialog! Mersi mult mult de tottt! :* :*
Nu ai pentru ce, ma bucur ca iti place
Funda?