Hey.
Cred ca stiu prin ce stari haotice treci.
Si eu am avut probleme cu sensibilitatea, cu prietenii care nu erau decat simpli actori.Era o chestie"Viata-i ca un bal bascat.Cand lumea-si scoate masca,fericirea piere."
Din pacate,in ziua de azi cu totii,la un moment dat in viata ajungem sa ne limitam, sa ne metamorfozam, sa ne luam o mască a "Celui pe care vor ei să-l vadă".Ne amestecam in multime, disimulam, parem unul de-al lor.Parem aceiasi, dar nu suntem.Cu toate astea, trebuie să imbracam "salopeta gri"şi sa ne facem mici, tocmai pentru a nu fi striviţi de-a binelea.Aşa, doar...la exterior. Căci,în interior trebuie să rămânem neschimbaţi,să ne revoltăm,să ne punem întrebări, să tragem semne de alarmă, să refuzăm, să contestăm.
Nu știu dacă ai înțeles ce am vrut să spun aici, dar vreau să ajung la un singur sfat.Nu mai pune la suflet,nu mai te baza pe cei din jur pentru că lumea e rea și egoistă, lumea nu mai știe că oamenii nu-s făcuți pentru a fi doar folosiți, prietenii îți vor fi prieteni cât îți vor câștiga încrederea și afecțiunea, iar apoi se vor schimba, te vor răni.Trebuie doar să prinzi curaj, să fii TU, să fii puternică, să înveți să depășești momentele întunecate și să acorzi atenție lucrurilor care-o merită în adevăratul sens al cuvântului.
Și eu ziceam că o să merg la liceu și că o să-mi fac alți prieteni, că o să o iau de la capăt.Nu am ajuns decât să tânjesc după prietenii din trecut, să mă întristez la noi dezamăgiri, dar totuși să cunosc o multitudine de caractere, să încerc să NU fiu ca ei sau să AJUNG sus ca ei. Iată că lucrurile nu au stat așa cum îmi închipuiam.De aceea nu îi bine să îți faci planuri,să visezi prea mult,dar și aspirațiile fac parte din viața unui adolescent și au farmecul lor.
O să vezi,soarele va răsări și pe strada ta. Poate chiar când nu o să te aștepți.
În liceu,în cele mai grele clipe.și nu au fost puține,mi se spunea "Zâmbește, mâine va fi și mai rău!"
Așa că, draga mea, șterge-ți lacrimile și fii o învingătoare, așa cum cu toții putem fi!
Numai bine...
Multumesc mult de sfat!
Parerea mea este sa nu pui tot ce zic toti la suflet.
Mergi cu capul sus si nu atentie vorbelor spuse de ei. Si eu am trecut prin asta si am experienta. Fac asta pentru ca nu te suporta sau sunt invidiosi.
Prietenii adevarati iti vad greselile dar nu ti le dau pe fata si nu te jignesc.
Cu grija alegeti prietenii si la oras si nu te da batuta. Prietenii adevarati nu exista, aceastia sunt numai parintii tai. Consulta un psiholog in cazul in care vezi asta. Cand vezi ca poti rezista roaga-te lui Dumnezeu sa dea liniste sufleteasca si mai du-te si la biserica, tine posturi, spovedestete, si ia grijanie. Vei vedea diferenta si iti vei reveni.
Te rog citeste aceste randuri si incearca si te rog sa imi lasi un mesaj aici dupa ce ai facut asa si spune-mi cum te simti te rog.
Te pup :*!
Tin sa precizez ca nu prea merg la biserica. doar de sarbatori, insa ma rog in fiecare seara! si nu prea cred ca e vorba de linistea sufleteasca, doar ca nu suport sa fiu criticata sau barfita fiindca ma afecteaza faptul ca eu stiu adevarul si ei nu, dar continua sa vorbeasca aiurea. iar cu prietenii probabil am fost prea buna de si-au batut joc majoritatea. Sper sa fie altfel la liceu.