Ii explici frumos "Asta sunt eu, asa vorbesc cu cei ce-mi permit asta".
Altceva nu ai ce sa faci, sa te scuzi? Nu ai de ce!
MErgi cumva pe apa de mama ta credea ca esti diferita fata de celelalte fete? Cam naiva.
Mama ta a descoperit si o alta latura a ta.
"cum sunt cu adevărat" = Probabil ca nu vrea sa cresti. De aici si aceasta reactie.
Profita de ocazie cand se simte pregatita sa poarte o discutie pe tema asta si explica-i.
Asta e tipic parintilor. Ei acorda o mai mare importanta acestor detalii fiindca nu vor sa scazi pe o treapta joasa social. Dupa nume, pari fata, deci, cu atat mai mult o sa aiba de comentat. Din experienta am conchis ca multi parinti nu prea cunosc tineretul asa cum e el de fapt. Normalitatea lor nu corespunde normalitatii din ziua de azi. Au trait alte vremuri, au primit, cel mai probabil, alta educatie. Se jucau si socializau diferit, aveau unele pasiuni diferite, deci, mai putin diplomat spus: traiesc in lumea lor.
Sa nu te sperie discutia, ai ocazia sa contraargumentezi, sa ii explici ce se intampla de fapt, de asemenea sa mentionezi ca stii si tu cand poti sa vorbesti urat si cand nu. Pana la urma, cu totii suntem oameni si cu totii rostim (in gand sau nu) ceva care implica necrofilie, mame, organe genitale si secretii cand ne lovim in coltul noptierei, nu e asa?
Eu tin mult la libertatea de a spune ce gandesti, tin mult la discutii lamuritoare si nu pot decat sa ii sfatuiesc si pe altii sa faca la fel.
Bafta.