Nu mai pot. Am 14 imi si de aproximativ un an ma cert cu mama din orice. Nu mai suport. Uneori vreau sa mor pur si simplu. Ma mai cert si cu tata din cand in cand dar cu el nu am probleme. Cu mama nici nu vrea sa incerc sa vorbesc cand ne certam ca nu are ros. Plang incontinu si aproape din orice. Va rog un sfat ceva. Chiar nu mai rezist. Dau funda+vot.
Buna. La varsta asta cam mereu sunt certuri cu parintii. Din orice. Lor li se pare ca noi gresim, noua invers. Mereu o sa fie asa. In schimb, sfatul meu, este ca mai bine joci o perioada cum canta ei. Fa-le pe plac. Cauta sa faci in asa fel incat sa nu te mai certi cu ei, desi iti vine "sa te dai cu capu de pereti". Incearca sa ii eviti. O sa iti fie mai usor. Stiu ca e nedrept ce fac. Dar intr-un fel ei incearca sa te protejeze. E cea mai complicata parte a adolescentei. Multi din ei se apuca de fumat, baut, consumat droguri, sex etc. Poate nu e asa si in cazul tau. Dar ei incearca sa evite asta. Mai incolo o sa fie altfel. Nu prea o sa iti aiba grija. Asa a fost si in cazul meu. Mereu ma certam cu tata. Nu ma intelegeam deloc cu el, nu ma lasa nicaieri, aveam ora de intrat in casa. pana am prins smecheria. I-am intrat pe sub piele si mi-a fost mai bine. Cand venea vorba sa ies afara, ii ziceam cu cine ies, unde si cam cat stau. ii ziceam singura sa imi zica o ora la care sa vin. Si astfel mi-a fost mult mai usor. Incearca sa nu mai plangi, te consumi si nu e bine. Fi tare, pentru ca toate trec:* Bafta si sper sa iti fi folosit la ceva ceea ce ti-am zis eu.:* Good Luck >
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Acum esti la varsta - fara sa te superi, este doar o realitate traita de generatii la rand - cand apar tot felul de disensiuni intre tine si familie pe de o parte datorita intrarii tale in pubertate pe de alta parte datorita faptului ca parintilor - in cazul tau mamei in special - le este frica sa nu-si piarda copilul pe care-l cred tot mic. Le este frica sa recunoasca ca tu cresti, te maturizezi, ai propriile idei - chiar daca uneori gresite, depinde din prisma cui privesti. Asa ca arata mamei tale ca intr-adevar te maturizezi DAR ca iubirea ta fata de ea nu doar ramane aceeasi ci chiar creste. Arata-i ca devii matura pur si simplu incercand, cu foarte mare calm, sa-i explici ce crezi, ce gandesti, ce-ti doresti, DAR - alt "dar" cu litere mari - cauta sa privesti si din punctul ei de vedere, sa o intelegi si ai sa vezi cum se vor aplana conflictele. Si inca un lucru: oricat de matura crezi ca esti sa nu uiti ca parintii tai, in speta mama ta, are in spate un car de ani de experienta, de lectii de viata. NICIODATA parintii tai nu-ti vor dori raul ci ceea ce fac, chiar si o cearta, o fac doar din IUBIRE, pentru ca tu sa nu suferi, sa nu treci prin ceea ce poate ei au trecut. Cu IUBIRE si COMPASIUNE se rezolva si cele mai grele momente.
Spune-i mamei tale asa:mama eu te iubesc foarte mult si as vrea sa ne mai certam din orice, mai sunt si eu cateodata nervoasa din cauza varstei(sa stii ca pe la 12 ani incep sa apara hormonii...). Daca se poate as vrea sa ne intelegem mai bine
. Cam atat
.BAFTAAAA!
In primul rand, nu mai plange, iti faci rau si nu rezolvi nimic. Apoi, intreab-o pe un ton normal ce vrea ea de la tine, ce asteptari are, ce o nemultumeste. Sa-ti spuna sincer si apoi o rogi sa te asculte si pe tine, sa-i spui si tu asteptarile tale. Si vedeti ce puteti face in acest sens. Uneori parintii tind sa astepte foooooarte mult de la copii si e bine sa stii la ce se asteapta de la tine. Kiss ya .
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
