Okay, o să fie ciudat. Mamea mea e o retarată. Eu am 19 ani, iar fratele meu 17. Acum va veni pe lume sora mea mai mică, pe care nici eu, nici fratele, nici tatăl şi nici bunicii nu o doresc. A foat concepută din greşeală. Mama a vrut să facă avort, dar i-a fost frică. Nimeni nu îşi doreşte acest copil dar handicapata îl păstrează de ochii lumii. Decizia mea este una strictă aşa că, vă rog frumos nu încercați să mă făceți să mă răzgândesc. E prin luna a 8-a. Ce să fac să scap de acest copil cât mai repede, fără urme?

"Mamea mea e o retarată"

aparent tu esti retardatul...

Vai de viata voastra de criminali!

Ai 19 ani pe naiba, te comporti un copil rasfatat...
NU ai niciun drept sa iei asemenea decizii.
Lasa sa nasca sora ta si protejez-o.
Sau daca esti major, poti parasi casa parinteasca.

Nu ai ce.
Iar daca, sa zicem, ca avortul de comun acord, in primele saptamani ale sarcinii este cat de cat ok d.p.d.v. moral, sa omori copilul ala in luna a8-a, pentru ca asa vrei tu este o CRIMA in toata regula.

Cum ar fi sa te duci la un psiholog, eventual psihiatru, sa incerci sa iti rezolvi problemele? Daca ai 19 ani si te comporti in asa hal, inseamna ca ai o mica (mare) problema. Cu totii cred ca avem persoane pe care nu le placem sau pe care le uram, dar ce ar mai fi sa incepem sa ne macelarim intre noi?
E ca si cum pedepsesti un elev pentru temele date de profesor. Ce vina are bebelusul ca ai tai nu au fost atenti? Daca nu se poate si credeti ca nu ii puteti oferi fetitei un viitor si multa iubire, dati o spre adoptie.

Asa oameni.

Lasă copilul să trăiască.E un suflet si el.Da-mi mie fetiță.O adopt eu.O fac sora mea.O iau la mine acasă.

19 ani? Daca la 19 ani gandesti asa esti vai de viata ta. Nu scapi de tine mai repede? Mama ta e handicapata sau tu? Sa omori un copil ca vrei tu atentie, da-i drumu' de aici copil besit, ce bataie meriti, pentru cei ca tine exista bataia si umilinta.

Inteleg ca nu vrei o sora, poate ca din mai multe motive, pe care noi nu le cunoastem. Nu am nivio idee de ce te ingrozeste atat de tare ideea ca vei avea o sora. Daca este vorba de situatia financiara, parintii tai stiu la ce se inhama, stiu ca un copil inseamna cheltuieli si nu veti muri niciunul de foame. Poate se va mai strange cureaua, dar esti destul de mare, ca sa intelegi. In plus daca copilul te va incomoda atat de mult (cu toate ca nu cred) de la 18 ani, esti majora si poti pleca.
Sincer nu as vrea sa incurajez ideea ta, dar mai exista o varianta, daca mama ta este de acord (bineinteles), copilul piate fi dat spre adoptie. Dar daca una din problemele familiei voastre este ce zice satul, nu cred ca va fi de acord.
Ne ai cerut sa nu incercam sa iti schimbam decizia, dar cum poti TU sa decizi pe alta viata? In plus ultima ta fraza suna foarte sadic, adica ai fi in stare sa si omori copilul doar pentru ca... ( nu stiu de ce).
Si ma mai deranjaza ceva foarte tare, faptul ca mama ta este blamata pentru ca va da nastere unui copil. Stati cumva sub pod? Nu aveti ce manca de va incomodeaza un copil atat de tare? In plus nu stii cat de traumatixant este pentru o femeie avortul.( daca chiar vrei, spune despre ea ca e needucata nu handicapata.)

Oricum discutia e prematura. Sunt convinsa ca te vei schimba cand vei vedea fetita, cand o vei tine pentru prima data in brate, cand iti vei da seama, ca ea nu are nicio vina pentru greselile celor mari.

1 copilul nu e al tatalui meu
2 mama mea m-a aruncat din casa spunandulmi ca ea are alt copil mic si ca eu nu mai contez
3 copilul a fost facut doar ca razbunare pentru ca tatal meu a acuzat-o ca vorbeste cu primaru prin mesaje
4 ea nu vrea copilul!
acum credeti ca am motive? daca nu cunoasteti situatia nu comentati. Nu veti schimba nimic. Citesc doar ce-mi comvine.

Si nu! nu e un suflet. Chiar nu imi pasa de el. ii beau sangele naah