Hei, TPU! Parintii mei sunt divortati de cand aveam eu 7 ani (acum am 14), iar mama s-a recasatorit cu un om orgolios, care se crede perfect, care crede ca el nu greseste si care nu accepta sa fie criticat. Totodata, actualul sot al mamei e genul de persoana care-ti impune sa faci cum spune el, care nu te lasa sa-ti spui si tu parerea si care tipa si eventual te si injura. Si e foarte aiurea pentru ca eu inteleg ca si mama merita sa fie fericita, dar problema e ca noi doua ne-am distantat mult de cand e cu omul asta. Adica, noi eram mult mai apropiate inainte, mergeam la cumparaturi impreuna, discutam mult mai mult, ne intelegeam mult mai bine. Acum, ne certam zilnic, pe motiv ca eu nu sunt recunoscatoare, nu-mi cunosc limitele. E adevarat, poate uneori ma ia si pe mine gura pe dinainte, in sensul ca mai comentez si eu, dar eu pe mama o iubesc si-o apreciez pentru tot ceea ce face pentru mine. Faza e ca ne tot certam si nu stiu cum sa repar lucrul asta. In sensul ca urasc conflictele si nu-mi place sa fiu distantata de mama mea, care inainte era cea mai apropiata prietena a mea, confidenta. Si am tot incercat sa discut cu ea, dar nu ma intelege si in primul rand: nu asculta ce vreau sa spun eu, ce simt eu. O tine pe ale ei, cu replicile ei dintotdeauna. Astept si eu cateva sfaturi, scuze c-am scris un "roman"!

Cel mai bine este sa ii spui ce simti pentru ea, sa ii spui ca o iubesti si ca o apreciezi, si ca este cea mai buna prietena a ta, dar ca si tu ai nevoie sa fii ascultata si inteleasa, mai ales in aceasta perioada a adolescentei, una dintre cele mai dificile perioade ale vietii. Cat despre tatal tau vitreg, ar fi bine sa vorbesti si cu el si sa il faci sa inteleaga, ca si pentru tine este greu uneori, si sa incerci sa il agreezi, cat de cat. Incearca sa fi politicoasa cu el si sa ii arati ca daca tu poti fi politicoasa cu el, si el poate sa fie politicos cu tine. Sper sa ti se rezolve problema. Bafta.

In timp ce iti citeam povestea, m-am regasit.Am trecut prin exact aceleasi lucruri pana, ma rog, s-au complicat treburile.Ideea e simpla, iti spun din experienta, nu e bine sa ai asteptari prea mari si nici sperante, oamenii se cam schimba...incearca totusi sa vorbesti cu mama ta si sa ramai cat de calma poti,spune-i sa mai iesiti sau sa gatiti impreuna si chestii care sa va apropie. Legat de momentele cand te certi cu ea,incearca sa ramai calma oricat de greu ar fi,eu de obicei fredonam melodii in minte,la maxim
Dar cel mai bine,in caz ca nu se rezolva lucrurile cum ai vrut,iti propun sa nu mai pui atata suflet si sa iti pese mai putin,sa nu te afecteze situatia,gandeste-te ca e doar o perioada proasta nu o viata proasta, invata din greselile lor (suna foarte ciudat dar am dreptate). Sper ca te-am ajutat, daca ai nevoie de cineva, serios, sunt aici ^-^!

Sincera sa fiu trec si eu printr-o situație asemănătoare si cred ca cel mai bine este prima data sa vorbesti cu el.Din descrierea ta el este un om pe care nu il vrei in preajma mamei tale, dar poate daca il intrebi direct ce are cu tine o sa fie mai deschis. Poate are aceeasi părere deapre tine si de aia se comporta cu tine asa.In caz contrar, daca stii sigur ca nu este om bun si sincer, daca mama ta nu te asculta ar trebui sa ii arăți cine este el cu adevarat pentru binele ei si al tau. Daca te mai jigneste sau te amenință ar trebui sa fi pregatita. Adică cu înregistrări audio sau chiar video.Si sa ai grija sa nu il provoci daca mama ta nu este in casa, deoarece nu sti niciodată ce se ascunde in spatele unei persoane inofensive. Sper ca te-am ajutat