Hei. TPU, pentru inceput as vrea sa va spun ca scriu randurile astea cu lacrimi in ochii, asa ca daca cumva fac vreo greseala va rog sa ma iertati.Deci nu mai suport am zis de atatea ori ca nu voi scrie aici ce ma framanta dar uite ca am facut.o.Pur si simplu nu mai vreau sa traiesc. as vrea sa ma sinucid dar nu am curaj as prefera sa dea o masina peste mine sau sa o faca altcineva in locul meu nu gasesc nici un motiv pentru care as vrea sa-mi mai continui viata.As vrea acum sa va povestesc cat mai pe scurt -ca sa nu va plictisesc- prin ceea ce am trecut.
Chestia este ca pur si simplu oriunde ma duc ma simt in plus, ma simt respinsa, pana si la mine in familie.La scoala nu mai vorbesc.Am decat 2 prietene (si alea din "carton" ca sa zic asa)cu care discut, dar din ceea ce vad nici ele nu ma inteleg. Intotdeauna eu am fost copilul cuminte, copilul mut, care nu scotea niciovorba doar daca era intrebat.
Totul a inceput in clasa 1 cand trebuia sa merg la scoala si eu nu voiam, mi.ar fi placut sa raman acasa in siguranta, mama m.a lasat singura acolo unde nu cunosteam pe nimieni si asa s.a instalat teama de necunoscut in sulfetul meu apoi a trecut tumul, am crescut si eu tot nu aveam o bff sau macar cineva din clasa cu care sa discut. Devenisem copilul invizibil (ca si acum )Mai tarziu in clasa a 7a m.am mutat in alta clasa si astfel am avut oportunitatea sa ma schimb, sa devin mai tupeista, dar asta nu s.a intamplat niciodata, si incepusem sa chiulesc chiar foarte mult si nimeni nu.mi ducea dorul.Astfel a trecut timpul si am ajuns la liceu unde am crezut ca va fi altfel dar se pare ca m.am inselat doar clasa a 9a mi s.a parut cu adevarat superba, ma intelegeam bine cu toti colegi, ma simteam in sgarsit acceptata dar apoi am fost nevoita sa ma mut in clasa a 10a la o alta clasa de filo apoi a urmat partea cea mai grea. stiti voi sa fii colegul/colega cel/cea nou/noua.Si usor, usor au inceput toti sa ma ignore(dar este mlt mai bine asa decat cum eram in generala bataia de joc a tuturor)Nu stiu ce am facut sau ce nu am facut dar ceilalti ma vad ca pe o ciudata, o persoana pe care nu o poti intelege.Pe langa asta se mai adauga si familia tata care bineinteles ma injura si ma jigneste toata ziua din cauza ca este frustrat, fratele meu care este cu 8 ani ca mine, la fel plus ca inainte cand aveam 9-10 ani ma si batea si mai este si mama ca isi descarca si ea nevii pe mine dupa ce vine de la serviciu.Eu una nu mai suport. in fiecare zi acelasi lucru si ma mai doare si inima cateodata simt o presiune pe ea :\ Mda si mai este ceva am 16 ani si pana acum eu nu am avut un prieten cand altele au de la 11 si asta pentru ca am ochelari si diar stiti voi. adica cine ar vrea sa fie cu mine :\

Va rog ajutati-ma macar cu o vorba buna, un sfat chiar nu am cui sa spun toate aceste lucruri pentru ca nimeni nu ma asculta
su decat sa ma luati la misto sau sa imi da.ti niste raspunsuri de cacao mai bine va abtineti.

Toate astea prin care te-ai lovit ar fi trebuit sa te fi intarit mult mai mult si sa dai dovada ca esti cea mai buna in toate, nu sa te duci dupa minte negativa, de-astfel ai si aceste ganduri de suicid. Cine se sinucide este considerat un las. Cel care sinucide, nu e inmormantat ca un crestin, cel ce-si ia viata se duce in Iad. Vei provoca mult mai multa suferinta nu numai tie, cat si celor din jur. Daca crezi ca cei care se comporta asa cu tine fac dinadins, e totul in mintea ta. Sunt atatea probleme ale vietii cand apare stresul la serviciu si e normal (fara sa vrea) totul e aruncat asupra ta. Se intampla asta acum, dar se va intampla si peste 10 ani la fel, caci asa este viata cu bune si cu rele, iar noi trebuie sa luptam si sa dovedim pentru noi insine ca avem un psihic puternic.
Ignora-i pe cei care iti provoaca suferinta. Daca nu ai prieten la varsta asta? sincer vei tot avea toata viata, traiesti copilaria, adolescenta pe care o ai, de baieti tot vei avea partea pana la finalul vietii. Sunt fete care au noroc sa-si gaseasca de tinere la varsta pe care o ai tu si apoi sa se duca pe apa sambetei relatia dupa cativa ani si nu musai sa se desparta, altele isi gasesc de la 20-30 ani in sus pe cineva. Apoi spui ca ai suferit si altele cele. Viata nu e roz si nu va fi niciodata.

Vorbeste cu un psiholog de la scoala ta ori cu mama ta. Sunt sigura ca te va asculta.

La varsta de 7 ani cred ca multi copii si-ar fi dorit sa mai stea mai mult acasa. Tu ai fi vrut sa nu ai scoala, sa nu stii sa citesti sau sa scrii? Ce rol crezi ca va avea viata ta fara nici o educatie? Parintii stiu prea bine ce e bine si ce nu, pentru copilul lor. Daca tie nu ti-a placut scoala, de ce nu ai muncit undeva? Asta ca in sufletul tau a spus, mergi inainte! Ei bine, mai ai un pic si termini liceul. Iti iei zborul la facultate si lucrurile acolo se vor schimba, nu exista colegii din anii de studii pe care i-ai absolvit, vei intalni altfel de oameni. Asta daca vei schimba orasul, iti vei reveni moral si psihic si vei intelege rolul vietii.

Sunt sigura ca aproape toti oamenii au ganduri rele de sinucidere, daca toti si-ar fi luat viata, pamantul ar fi fost pustiu, dar prin pozitivism si de a fi credincioasa mai mult, vei fi mai mult implinita sufleteste.

Fruntea sus!

P.S. Numai Dumnezeu ne ia viata, luand noi insine sufletul este pacat! Ma ales ca gandesti asa inainte de venirea sarbatorile Pascale!

Buna nu stiu daca te consolez dar uite prin ce am trecut eu mi-a murit tatal la 8 ani, mama m-a parasit la 12 ani am stat la casa de copii la 15 ani am fost dat afara de acolo si m-am mutat cu chirie munceam la spalatorie auto apoi m-am inscris la liceu am luat bacu am terminat facultatea politehnica si acum sunt manager directive la o companie de voiceip respectabila in europa si pot spune ca sunt un un caz fericit ca nu mi-am pierdut speranta, bafta in viata

Http://amelie.ro/sporty/melodii-vesele-pentru-starea-ta-de-bine
M-a intristat putin povestea ta, nu stiu ce as putea sa-ti zic sa te fac sa te simti mai bine. m-am gandit la niste muzica.

Buna, Ancuta,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Uite ce e. E un subiect foarte sensibil. N-aș vrea să te rănesc. Eu nu te înțeleg, și nu voi pretinde că o fac. Nu pot.

Ca să nu mai vezi lumea atât de neagră, ai putea începe prin a arunca un ochi prin spitale.

Copii chinuindu-se, agătându-se cum pot de viaţă, oameni care vor să trăiască, şi care ar da orice să aibă ce ai tu.

Iubesc să ajut oamenii, dar ce-i ca tine, pur şi simplu...nu-mi plac. Nu te supăra, dar nu-mi plac.

Vă plângeţi de milă, da' nu vă gândiţi că alţii au probleme care nu se pot rezolva prin schimbarea comportamentului.

N-ar fi fain să se poată schimba vieţile?
Adică, să-i da-i viaţa ta unuia care vrea să trăiască. S-o reciclezi cum vine...

Aşa, bun, deci acum ţi-am spus părerea mea, care ori te-a rănit mai tare, ori ţi-a deschis cât de cât ochii.

Aş putea vorbi cu tine în privat, da' nu ştiu dacă te-aş ajuta, mai degrabă te-aş enerva, deci nu risc.


Nişte sfaturi de la mine:
Nimănui nu-i plac persoanele depresive şi triste. Dacă eşti mereu tristă, mereu te plângi de cât îţi e de greu că n-ai prieteni, mereu spui că nimeni nu vrea să vorbească cu tine, chiar aşa va fi.
Nu există prieteni buni adevăraţi. Dar există prieteni adevăraţi. Nu care ar face cine ştie ce pentru tine. Da-i acolo mereu un om cu care să vorbeşti despre nimic şi cu care să râzi.
Caută-ţi un hobby, şi găseşte oameni cu interese comune.

Evită pastilele de depresie şi alte chestii. O să-ţi pierzi sănătatea (pe care apropo, n-o ştii apecia).

De ce toţi te evită? pentru că nu răspândeşti bună-dispoziţie. Uită-te în jurul tău. Oamenii care râd tot timpul îşi găsesc pe cineva care să-i aprecieze.

Maică-ta, probabil, n-are nici ea pe nimeni cu care să vorbescă. După ce-ţi spunea ea ce-a păţit la serviciu, spune-i şi tu ce-ai făcut la şcoală. De' asta e mama ta.

Bun, deci, încă odată, sfatul meu: Încearcă să scapi de dispoziţia asta proastă. Chiar dacă se va găsi cineva care să te ajute, se va sătura până la urmă să îi arăţi câd îţi e de greu.



SPER, din suflet că nu te-am supărat...

Am trecut si eu pe acolo, in liceau, si eu aveam ganduri sinucigase, totusi in cazul meu totul a mers bine, iar acum daca mai rande cineva de mine ma intorc si pur si simplu ii zambesc parca ma amuza, iti spun exista oameni, personaje mai interesanti mai intelingi care te asteapta. De cele mai multe ori celalti din jur vad in tine ceea ce vezi si tu la tine, daca asta vezi tu la tine asta ii vei inspira si pe ei sa creada, deci cand ai ocazia uita-te in oglinda zambeste-ti tie, fa-ti complimente in oglinda, de exemplu: ce par frumos am si ce ochi stralucitori am dar si buzele mele sunt foarte frumoase, zambeste mult in oglinda spune ''draguta de mine'', vei vedea ca si celialti oameni te vor alinta cu aprecierele lor. Stiu poate crezi ca nu merge, dar e cel mai usor si ieftin lucru sa iti acorzi 5 minute de oglinda stiu ca va fi bine, daca te-am ajutat raspunde-mi

Uite ce e.
Medical vorbind, suferi de anxietate si depresie.
Personal vorbind, stiu cum e.
Ai grija de tine si incearca sa faci ceva la scoala pentru a nu te mai simti singura (asculta muzica sau citeste).
Din nou, ai grija de tine si nu uita ca imi pasa

Ma fato, baga-ti mintile in cap

Ia citeste cateva articole despre seductie, exerseaza si o sa iti placa. dar sa fii cu capul pe umeri!

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri

Nu gandi asa incearca sa iti pastrezi gandurile rele pentru zile albe, incearca sa te incurajezi singura, crede mai mult in tine. nu te lasa influentata de aparente.

Uite ce e.
Medical vorbind, suferi de anxietate si depresie.
Personal vorbind, stiu cum e.
Ai grija de tine si incearca sa faci ceva la scoala pentru a nu te mai simti singura (asculta muzica sau citeste).
Din nou, ai grija de tine si nu uita ca imi pasa

Si eu ma simt asa, de aceea nu imi e frica de nimic fiindca nu ma deranjeaza sa morr. Dar faci o greseala ...credema. tot ce trebuie sa faci :asculta muzica sau citeste, de prieten nu iti face griji cine nu te vrea nu te merita, bagate in seama cu oamenii sau fi ignoranta cu ei cum sunt ei cu tine, fii nepasatoare.vei vedea ca iti vor duce dorul. ''sa te duca de fraiera'', cred ca au incercat multi si cu mine dar nu am ce face. nu ma pot schimba pentru ca vor altii.Si nu mai chiuli de la scoala pentru ca viitorul va fi mult mai rau.

Poate ca m-am bagat in seama cam tarziu dar parerea mea este ca tu esti o luptatoare
Imi placi

Daca esti din Bucuresti putem sa ne intalnim sa discutam. Am m-ai ajutat inainte o femeia carea abia nascuse sa treaca peste depresie si multe altele. Deci doar sa imi spui si discutam. Sfat daca nu esti din Bucuresti :Vorbeste cu mama sau tatal tau. Daca nu ai rezolvat nimic cu asta, du-te in parc pe langa un lac, undeva linistit si stai si gandeste-te, dar nu la sinucideri sau ceva de genu', gandeste-te la ce crezi ca e gresit si imediat cum gasesti ceva ce nu iti convine gaseste o solutie. Sper ca te-am ajutat.

Heii you. O sa fiu sincera si o sa-ti spun exact ce cred, sper ca n-o sa te superi.

Stiu persoane exact ca tine, care vad lumea in negru iar, din cate citesc, nici nu prea ai cum s-o vezi altfel daca ti se intampla toate lucrurile despre care vorbeai.
Nu pot sa fac eu totul sa dispara, desi as vrea. In legatura cu parintii tai : vorbeste cu mama ta, spune-i tot ce simtit, chiar daca pe moment o sa fie nervoasa, mai tarziu, cand o sa fie calma o sa-si aduca aminte de ce ai spus tu si-o sa se gandeasca la asta, ca nu face bine ce faci si daca gandeste rational o sa-si dea seama de greselile facute si o sa incerce sa se mai schimbe putin. Cu tatal tau... nu stiu, sincer, incearca sa vorbesti si cu el cand e calm, roaga-l doar sa te asculte, fara sa faca scandal si poate o sa inteleaga.
In legatura cu scoala, crede-ma toata lumea a trecut intr-un animit moment prin gura lumii, si eu si multi altii. Se gasesc multi sa-ti comenteze deciziile, imbracamintea, parul etc. Gandeste-te, doar ca aia e parerea lor, nu a ta, a ta e cea care conteaza, nu a lor. Fa ce vrei, fa ce simti, lasa-i sa vorbeasca ca daca vad ca nu le merge si nu te afecteaza ce zic ei, inceteaza, iti spun din proprie experienta. Prietenele tale. spui ca nu te inteleg, (nici eu nu inteleg persoanele ca tine, si eu am trecut printr-o gramada de rahaturi si am ramas pozitiva si-o sa raman pe veci, am facut ce mi-a placut si m-a durut in cot de ce zic altii, suntem diferiti, logic, dar eu nu pot sa inteleg cum puteti sa vedeti lumea asa neagra chiar daca stiu prin ce ati trecut si intr-un fel imi imaginez ca la un moment dat numai suporti), una e sa nu te inteleaga si alta e sa plece de langa tine. Daca nu inteleg de ce simti asta, asta nu inseamna ca nu te iubesc sau ca nu le pasa, doar ca este peste capacitatea lor de intelegere, ca si a mea de altfel.
Sper ca a avut sens ce am bolborosit eu aici .
Cu iubitul, trust me, e ce mai insignifianta problema a ta. Eu am 18, aproape, si nu am avut decat 2 baieti la care chiar am tinut, si inca tin la unul din ei desi e cu alta . Esti inca un copil si n-o zic intr-un sens rau, daca exista un sens rau. Nu are rost sa te complici, ca nu e totul roz, ca in filme. Gata daca ai iubit esti happy. Daca ai un iubit, chiar si la varsta asta, e o responsabilitate, mica, ca nu esti maritata cu el, dar tot e.Trebuie sa-i suporti si lui toanele ca toata lumea are toane, trebuie sa fii atenta sa nu-l jignesti fara sa vrei si alte nebunii din astea, bucurate de adolescenta, desi stiu ca pare ca nu ai nimic de care sa te bucuri. Poti sa te bucuri de filmul preferat, de un serial nou, de o carte buna, de o cana de cafea sau ceai dimineata sau de melodia ta preferata. Asta e secretul fericirii, sa gasim fericirea in cele mai mici lucruri ca cele mai mari sa nu ne sece atat de mult de puteri. Sper ca ai inteles ce am vrut eu sa zic si sper sa fii ok. Te pup, ai grija de tine.