Asa sunt si eu (chiar daca sunt baiat ).Si eu ma simteam la fel.
Povestea ta se aseamana cu a Amandei Todd.NU-I asculta si nu-i lua in seama ca scoala se termina si ei vor fi doar niste clisee, doar vezi-ti de treaba ca nu ai neaparata nevoie de prieteni, crede-ma ca am patit si eu la fel.Doar vorbeste cu ai tai, trebuie sa comunici cu ei nu sa te ascunzi de ei.Eu le spun tot si se rezolva. Bucura-te de ei cat ii mai ai,ei sunt prietenii tai adevarati,ei te vor iubi oricum si oricand! Fi optimista si nu mai gandi asa de mult cum am facut si eu,asta ne separa de altii, poate ei te fac proasta, dar crede-ma ca din ce ai scris tu reiese ca esti o fire sensibila si nici pe departe proasta ca ei. Vorba aia da-i incolo de fraieri, ei nu merita sa fie prietenii tai, ei fac greseala asta.
Sper sa gasesti fericirea!
Crize adolescentine, am trecut prin ele si eu E urat, insa e purul adevar, cand vei creste mai mare, vei observa ca asa e peste tot.Capul sus, privirea inainte.In ziua de azi numai ai incredere nici in fratele tau.Decat in parinti, eu personal ma bizui doar pe ei, cu toate ca uneori imi vine sa ii dau cap in cap, ca se baga unde nu le fierbe oala, asta e viata.Capul sus, fi fericita ca esti sanatoasa tun(asta daca esti, sper sa fi ) In rest, astea in o buna zi vor deveni povestioare, vei uita tot.Toate necazurile,toate moravurile, toate crizele si orele planse pentru 'nimicuri'.Vei vedea ca atunci cand vei creste te vei angaja, vei ocupa o functie, vei avea si tu respectul tau vei avea un cuvant de spus, ti se va cere parerea daca iti convine sau nu.Asa a fost si la mine, oameni rai.Acum la varsta mea sunt cel mai tanar din firma.Nu ma pot intelege cu toti, dar cu cei mai multi ma inteleg de minune.Toti au 40 45 numai eu 21.Toti se mira de faptul ca rezist printre ei.Eu nu, de mic nu ma intelegeam cu cei de varsta mea, eu nu ma pot intelege cu cei care au 20 25, rar