Hei TPU

Spun de la inceput ca nu vreau raspunsuri spuse in gluma si ca subiectul asta e FOARTE serios!

Cam prin vara (vreo 2 luni sau o luna si ceva) imi aduceam aminte de multe chestii minore din trecut (note, intamplari putin mai neplacute etc) si am inceput sa cad in depresie pe baza de vinovatie excesiva (noaptea incepeam sa lacrimez si sa o dadeam in plans pentru maxim 5 minute sau mai putin/mult) si credeam ca am trecut peste tot (am clarificat multe lucruri in mintea mea si ca sa ma simt mai bine am ascultat multa muzica multa pe zi ceea ce m-a facut sa ma simt foarte bine si sa trec peste momentele astea), dar de la un timp (2 saptamani) iar ma pun intens pe ganduri si imi vine sa plang (in unele momente se aduna prea multe chestii cum ar fi nervii si stresul) si chiar plang!

Cum pot trece DEFINITIV peste asta? (Ma gandesc la mai multe proceduri)

DAU FUNDA!

Se numeste viata. Eu si daca nu am pentru ce plange imi imaginez scenarii triste ca sa plang.

Buna!
Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa,de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta,este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.
Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!

Nu, nu poti sa treci definitiv pentru simplul fapt ce esti om. E normal sa regreti chestii ( nu vrei sa vezi cat ma chinui eu sa adorm noaptea datorita miilor de ganduri care alearga mile pe secunda). Stiu si eu cum sa suferi de depresie, stiu si eu cum e sa te simti obosit mereu, sa n-ai chef de absolut nimic, sa-ti vina sa plangi fara motiv sau din prea multe motive stupide. E greu, mai ales cand apare stresul mai mult in unele perioade, e teribil...Dar asta este...Pe mine ma ajuta mult cand alerg singura cu castile in urechi. Atunci pot sa-mi pun gandurile la loc si sa le mai calmez. Incearca si tu