Păi,chiar dacă sună ciudat,dar gândește'te că alții o duc poate mai greu. Știu cum e,am stat și eu zile întregi închisă în cameră,am plâns cât numai dumnezeu știe,dar trebuie să te gândești că nu se merită. Orice ar fi. Chiar dacă ai probleme cu părinții,cu prietenul/ii, chiar dacă te simți singură. Totul se va rezolva.
Se zice că după ploaie vine soarele, și crede'mă că așa este. Trebuie doar să ai răbdare și să fii mai optimistă. Dacă ai nevoie de cineva care să te asculte imi poți da mesaj cu id'ul și vbim :*
Multă baftă în continuare. Sper să treci cu bine peste toate.
Sfaturi... hmm, sa te maturizezi si sa lasi tampeniile de exemplu? Ai maxim 13-14 ani si te plngi pe un forum public de suferintele tale, in loc sa te distrezi sau ceva.
Hey salut...depravat? nu as zice, mai degraba, greu de apreciat si inteles.Am trecut prin asta,am fost si eu genul emo, dar, sti cum am trecut? cautand raspunsurile in propria-mi fiinta si nu asteptand ajutorul celor din jur...pentru ca intotdeauna lumea nu se va ocupa de tine asa cum ar trebui.motivul? nimeni nu te cunoaste la fel de bine, precum te cunosti tu.Solutia? sa crezi in propriile puteri. Daca plangi asta e, nu-i nimic. Data viitoare, tu vei rade cand altii vor plange.si sti de ce? te vei aduna,si te vei gandi bine, ca plangand te eliberezi, dar nu-ti face bine.Ca sa te schimbi trebuie sa-ti accepti defectele, sa fi constienta de ele, si sa nu te gandesti ca vrei sa le elimini cu timpul.ci sa le camuflezi! Increderea este esentiala,pentru a avea un caracter puternic, iar acest lucru il vei dobandi doar cand te vei accepta intr-un totul. Sper ca te-am ajutat, emoniko!
RazvanCazan întreabă: