Legenda roua :
Se spune ca, de mult, laolalta cu oamenii traiau pitici, spiridusi si zane bune. Pe atunci, oamenii erau mai buni, si lucrau pamantul cu mainile lor, iar atunci cand aveau nevoie de ajutor apelau la spiritele Padurii, Pamantului sau Marii (fiecare in functie de unde locuia). Zanele treceau printre muritori, avand acealsi chip ca ei, si cautand oamenii cei mai buni.
Dupa ce cresteau inchise intr-un loc pe care nu il stia nimeni, unde erau invatate arta de a fi zane, plecau pe Pamant pentru a isi lasa urmele lor magice. Asa se face ca, intr-un an, o zana tanara si nestiutoare, si-a luat hainele de gala si s-a urcat intr-o trasura. Numai ca ea nu stia ca in jurul ei sunt si oameni rai, talhari gata sa atace. Intr-o padure intunecoasa, un grup de banditi a vazut trasura si a atacat-o, caci zana avea haine frumoase si bijuterii stralucitoare. Inainte ca ea sa apuce sa reactioneze, un om inalt si bine facut a salvat-o, ajutand-o apoi sa se intoarca spre locul unde vroia sa ajunga.
Legenda spune ca, pe drumul spre casa, cei doi au vorbit, si-au zambit, si s-au indragostit nebun unul de celalalt.
Numai ca, vai, zanele trebuiau doar sa ajute la aducerea Binelui pe Pamant, nu sa lege relatii cu pamantenii muritori si atat de schimbatori. Si chiar daca iubitul ei era un om bun, pentru ei nu exista niciun viitor.
Asa se face ca in Consilul Zanelor s-a hotarat ca omul sa primeasca dupa moarte o stea. Iar zana sa ramana inchisa, fara a mai cobori pe pamant, si sa invete zanele mai mici cum trebuie sa cresca. Dar in inima zanei dragostea a ramas aprinsa, asa ca in fiecare seara, cu capul sprijinit de fereastra, priveste catre Pamant cu dor si plange. Iar lacrimile ei, despre care se spune ca sunt fermecate, invelesc in diminetile racoroase de vara iarba, si au capatat numele de roua.
Sa fiti cuminti si sa nu va doara capul cum ma doare pe mine acum. Noapte cu spiridusi va doresc!
Imi pare rau dar legenda bradului cadourilor nu o gasesc
Dar sper ca ti-am fost de ajutor
Geo2969686 întreabă: