Vreau să încep specificând că am 16 ani. De curând mi-au murit ambii părinți, de atunci viața mea s-a dat peste cap. Am o relație de 7 luni cu un băiat de 19 ani, el a apucat să-i cunoască, și ei să țină la el. Eu am rămas în custodia bunicilor din partea mamei, aceștia stau la țară, la o distanță destul de mare de liceul meu și eu am decis că vreau să mă mut în chirie în oraș. Problema este că simt o oarecare distanță pe care o păstrează părinți lui față de mine. Bunicii, verișorii, unchii și mătușile lui m-au acceptat spunând că fac parte din familia lor... adevărul este că el mă iubește foarte mult, doar că, până am apărut eu, părinții lui erau obișnuiți să fie ' cățelul ' lor, mai ales că tatăl lui este mai mereu plecat. Am incercat să fiu pe placul lor. Când am avut bani, am tras de la gura mea și le-am cumpărat cadouri și mereu am incercat să îi ajut la treburile casei cand mergeam la ei. și intr-o zi eram la suc cu el si o verisoară, și atunci a sunat mama lui și am auzit cum îi spunea că ea nu mai suportă, că el e tot cu mine, că ea vede relația noastră ca pe o greșeală ș nu vrea să îl sprijinească în această greșeală. Și multe gesturi care m-au durut. Sinceră, mă așteptam să fie lână mine, măcar cu 2-3 sfaturi, am suferit foarte mult în ultimul tim după ce au decedat ai mei, mi-afost enorm de greu. Și el a fost lângă mine, a incercat sa se împartă mereu între mine, mama lui și sora lui mai mică. Nu am vrut vreodată să îl indepărtez, dar părinții lui au fost mereu obișnuiți să fie în fundul lor. Problema e că el nu poate să facă nimic, este o fire care ține în el, și mereu mă certam cu el pe tema asta și îi spuneam că nu mai suport. Dar acum cu prilejul sărbătorilor de iarnă, am venit în sat la bunicii mei, și am vorbit că de revelion voi fi cu el dar sunt multe influențe. voi ce spuneți, merită să continui această relație? Îl iubesc și sunt sigură că mă iubește, deoarece eu sunt mai impulsivă, și mereu el lasă de la el, mi-a demonstrat că mă iubește. Dar pentru mine situația lui este un stres continu și degeaba îi spun, că nu ajungem la o concluzie niciodată, la o cale de ieșire. Eu mi-aș dorii să ne mutăm împreună pentru că mi-e foarte greu singură, nu mă descurc. Stau la 3 blocuri de el in chirie și ai lui i-a spus că dacă se mută poate să plece de tot, ( el fiind la facultate) și că nu îi mai plătesc nimic și să se descurce. eu nu mai pot sta singură.mi-e frică și îl vreau aproape. Am vorbit să ne mutăm în alt județ, cu pretextul că vrea o altă facultate, dar am ajuns la concluzia că ar fi mult mai rău dacă ar afla ei că sunt cu el. Mama lui a făcut cu nervii cînd i-a spus că vrea să rămână o noapte cu mine pentru că am fost răcită cobză, și o grămadă de amenințări și alte alea. Apropiații lui imi spun că ei nu au nimic cu mine, doar simplul fapt că nu acceptă maturizarea lui, eu nu mai știu ce să spun. Voi ce părere aveți?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook