Ce frumos ar fi daca ai compune-o tu, din suflet. Alta valoare are decat una luata de pe net
Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubesti
Si ca ea imbatranesti,
Tata.
Rele-n viata sunt de-ajuns,
Daca plangi, tu plangi pe-ascuns.
Mai iei cate-un paharut,
Dar nu uiti sa ne saruti,
Tata.
La necaz si bucurii
Tu ai, tata, multi copii,
Ca si mama-i pruncul tau,
O feresti de tot ce-i rau.
Asta-i bogatia ta
Si nu-ti trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbesti,
Dar noi stim ca ne iubesti,
Tata.
Eram copil,
mă trezea devreme
tata, rugându-mă
să-l ajut
să semene zări.
Noaptea
culegeam împreună
stele,
după ce scoteam beţele
din roata Lunii...
Acum,
prin geruiala ferestrei,
abia de mai observă
zările,
cerul îi pare
o stranie mirişte,
roata Lunii
nu mai merge decât
înapoi.