O zi… în care mai ieri inima unui om râdea… Şi sufletul de femeie, proaspăt rănit, a lăsat acest râs de inimă să îl vibreze şi să accepte un nou început.
O zi… în care plouase atunci… Şi ea a băut ploaie, a mers prin parc, a lăsat să-i curgă primii stropi de cald şi drag de om, un om nou.
O zi… în care fusese o rea… Pentru ca mai apoi să o îmblânzească mările albastre, s-o înmoaie cuvintele şi s-o poarte mai departe de orizontul ei vulnerabil.
Între timp, această zi… a devenit un om încurcat, fără explicaţii şi înţelesuri. A impus un sfârşit unei femei prea bune pentru a-şi înţelege despărţirea de omul iubit, un om deja vechi…
Şi azi această zi este o mare de trecut, în care nu mai înot şi nu mai am frică să mă pierd. Plutesc deasupra ei pe o barcă din lemn de cireş şi mă sprijin de pieptul celui care mă duce spre ţărm – acolo unde cresc lăcrimioare. FUNDA?
- Почему я? Я ведь не красивая, не умная, и семья у меня не богатая.
- Зачем мне это от тебя? У меня и так всё есть: и внешность, и ум, и деньги. Для счастья мне не хватало только тебя, чтобы ты была рядом со мной.
eu am luat citatul acesta dintr-un film care tare mult mi-a placut.