În 90% din cazuri, psihologul școlii nu-i decât un inapt care știe la fel de multă psihologie ca scaunul pe care stă. De obicei cel mai prost din din grupă care totuși a reușit să termine facultatea de psihologie (în zilele noastre orice cretin poate termina o facultate), care n-a reușit să devină psiholog cu acte în regulă, că-i dea lumea bani pentru a se preface că le ascultă problemele.
La fel de bine cum i te adresezi psihologului școlii, poți să o întrebi pe vânzătoarea de la taraba cu ziare despre problemele tale. Îți va da fix aceleași răspunsuri standardizate și pline de truisme imbecile.
Asta cu comunicarea nu-i nici măcar o problemă care să țină de tine. De cele mai multe ori problema e la cei din jur. Și dacă ești înconjurată de idioți cărora li se scurge o bală în colțul gurii când conversezi cu ei, e de înțeles de ce refuzi comunicarea. Orice om normal Preferă să nu vorbească cu nimeni decât să vorbească cu un cretin.
Poti sa ii spui mamei tale ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre problemele tale, cineva care sa iti ofere un punct de vedere obiectiv si un sprijin din partea unui specialist care sa te ajute sa iti rezolvi problemele de comunicare. Din cate stiu eu, nu e nevoie sa ceri acordul parintilor pentru a merge la ore de consiliere la psihologul scolii. In schimb, daca vrei sa mergi la un alt psiholog, acordul parental este necesar pentru minori. Ai incredere ca te va intelege, pur si simplu spune-i nevoia ta, pe un ton calm, fara sa o sperii, ca te macina ceva grav. E foarte bine ca te gandesti sa ceri ajutor unui psiholog. Ai sanse mari sa iti rezolvi problemele de comunicare si celelalte lucruri care te framanta. Totusi tine cont ca psihologul scolii este unul singur la sute de elevi. Daca ai nevoie de intalniri saptamanale, poti apela cu incredere si la un psiholog din mediul privat. Succes!
Ai mare sanse sa o sperii si sa spuna ca lucrurile astea trebuie sa le vorbesti cu ea. Asa fac toti parintii, cred ca pot sa rezolve problemele copiilor lor chiar daca au trebuit sa le spuna copiii lor de ele ca sa le observe. Sfatul meu e sa nu te duci la psihologul scolii fiindca iti va da niste raspunsuri si sfaturi... Eu zic sa vorbesti cu ai tai despre un psiholog privat si cand te vor intreba de ca ai nevoie de asa ceva, sa le spui ca in ultima vreme nu mai faci fata la unele lucruri si ca te gandesti ca poate poti primi ajutor de la cineva din afara familiei, specializat in probleme, care pana la urma sunt normale la adolescenti. Daca aduc in vorba ca ei sunt mai potriviti, adu-le aminte ca ei n-au realizat pana acum ca ai o problema si ca asa e mai bine pentru tine. Parintilor le place sa te stie ''bine''.