Heii 
daca are cineva timp si chef sa ma ajute si pe mine... am aproape 16 anii si sunt in clasa a10a si de anul trecut mai exact de cand am intrat la liceu am devenit foarte depresiva adica plangeam foarte mult, stateam toata ziua in casa nici la magazin nu mergeam, chiar am inceput sa ma si tai dar la un moment am zis gata si m-am dus la psihologul scolii mele am fost la 5 sedinte si nu era ce ma asteptam eu, era un barbat tanar frumos si foarte de treaba dar parca nu intelegea ce am pe suflet cand eram acasa ma gandeam ca o sa-i spun asta si asta dar cand ajungeam in fata lui ma blocam efectiv si nu stiam ce sa mai spun i-am spus ca ma simt mult mai bine si ca nu as vrea sa mai fac si alte sedinte si a spus ca daca asa consider eu este bine. decii eu cand eram in generala aveam anxietate dar nu era tocmai o forma foarte grava adica aveam atacuri de panica dar lumea nu observa ma inchideam in mine plangeam foarte mult si incercam sa adorm ca sa nu ma gandesc la nimic, din cauza asta sunt foarte inchisa si acum cand vine vorba de comunicarea mea cu familia, imi era frica sa ma duc la scoala uneori pentru ca, colegi mei erau niste rasfatati si nesimtit care nu ma bagau in seama iar eu aveam o singura prietena si eii tot timpul se radeau de noi + cum am spus eu sunt foarte inchisa cu familia mea adica cand mergem la rude in vizita nu vorbesc nimic, nu neaparat ca sunt rusinoasa dar nu pot sa spun nimic. nu stiu cum sa explic ma gandesc sa spun ceva si incep toata sa ma agit si sa tramur de zici ca vorbesc cu niste straini mai am momente in care stau la pc. si tremur toata chiar si acum cand scriu imi tremura picioarele foarte tare si nu stiu de ce sunt foarte agitata si imi bate inima foarte tare, mai am o problema. cand ies in oras cu prieteni mei sunt foarte speriata adica daca merg pe centru mi se pare ca toata lumea se uita la mine si ca vorbesc de mine deci ma simt foarte rau sau cand merg pe holurile scoli la fel patesc intr-o zi am fost la un concert si m-am pus in mijloc si dupa 10 min. mam ingalbenit toata la fata si am simtit ca nu mai am aer parca toti oameni de acolo respirau pe mine si nu puteam sa fac nimic, normal ca am plecat imediat si am stat pe o banca dar a durat ceva pana mi-am revenit. si acum in liceu imi este frica sa ma duc la scoala pentru ca sunt la un liceu in care fetele se bat mai rau decat baieti si cand trec pe langa fetele mai mari mi si frica sa ma uit la ele decii intrebarea mea este ce am, de ce simt toate lucrurile astea? as putea sa ma internez in spital pentru toate lucrurile astea? sa iau pastile de calmare sau ceva de genul acesta? ps. cand eram in generala am mai fost la psiholog si chiar nu vreau sa mai merg., am probleme si in familie are asta o legatura cu faptul ca sunt speriata si ca tremur?
i-am spus ca ma simt mult mai bine si ca nu as vrea sa mai fac si alte sedinte si a spus ca daca asa consider eu este bine. decii eu cand eram in generala aveam anxietate dar nu era tocmai o forma foarte grava adica aveam atacuri de panica dar lumea nu observa ma inchideam in mine plangeam foarte mult si incercam sa adorm ca sa nu ma gandesc la nimic, din cauza asta sunt foarte inchisa si acum cand vine vorba de comunicarea mea cu familia, imi era frica sa ma duc la scoala uneori pentru ca, colegi mei erau niste rasfatati si nesimtit care nu ma bagau in seama iar eu aveam o singura prietena si eii tot timpul se radeau de noi 
+ cum am spus eu sunt foarte inchisa cu familia mea adica cand mergem la rude in vizita nu vorbesc nimic, nu neaparat ca sunt rusinoasa dar nu pot sa spun nimic. nu stiu cum sa explic ma gandesc sa spun ceva si incep toata sa ma agit si sa tramur de zici ca vorbesc cu niste straini
Ordonare:
După relevanţă
Buna, Andreea,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Răspunde
Incearca sa vorbesti cu parintii, fa-ti niste prieteni buni, macar unu' cu care sa vorbesti, sa-ti arate ca nu totul e asa rau, ca lumea nu se holbeaza la tine din contra, nu te baga in seama daca nu vrei asta. Trebuie sa-ti deschizi ochii, nu te mai taia, nu mai traieste singura, iti faci rau singura, ai putea chiar sa-ti faci un prieten, ar fi mult mai bine. Ai simti ca cineva te iubeste si toate ar merge spre bine! Bafta!
Eu locuiesc doar cu mama iar ea nu are timp de mine lucreaza de la1 pana la 11 seara in fiecare zi si are si ea problemele ei, ea are probleme pe baza nervoaza pentru ca locuim cu bunica mea care este foarte bolnava si nu mai judeca cum trebuie iar mama se descurca singura cu ea, si in legatura cu prieteni am 3 prietene foarte bune dar simt ca nu pot sa vorbesc cu ele si in plus chiar daca vorbesc cu ele seara cand sunt singura ma simt ingrozitor si simt o frica pe care nu pot sa o descriu dar nu stiu de ce. sunt foarte sensibila si ma supar repede dar nu arat nu tip cand ma cert cu mama si nu plang cand se cearta mama cu bunica mea dar in interior tremur toata.
Răspunde Vad ca ai spus ca ai un iubit, la ce bun un iubit daca nu te poate ajuta cand ai probleme, cand nu esti tu, cant ti-e greu, cand simti ca lumea ii impotriva ta? incearca sa fi mai apropiata de el si sa te sfatuiesti cu el in privinta problemelor tale, aceasta "frica de oameni si de tot "
El este genul de baiat care glumeste mai mult si nu suntem impreuna decat de 5 zile si nu as vrea sa il complic cu toate probleme mele sau sa ii fie mila de mine pentru ca nu sunt foarte sigura de el adica am vazut unele conversati pe care le avea cu prietenul lui cel mai bun si mi se parea ca era foarte fals cand vorbea de mine chiar daca el spune ca ma iubeste foarte mult si ca vrea sa fim impreuna mereu, mi se pare prea devreme ca sa imi spuna totate aceste lucruri si nu am foarte mare incredere in el. 
A iubi pe cineva inseamna a avea incredere deplina in el, ce faci tu e o copilarie cu el fara incredere. Vezi daca te merita si daca-l meriti, daca sunteti sincer sau daca nu. Daca e asa cum crezi, de incredere macar, ai putea sa incerci sa-i povesteti si lui si vezi daca o sa te ajute.
Am sa incerc cu toate ca atunci cand sunt fata in fata cu o persoana ma panichez si nu stiu ce sa spun, multumesc pentru sfaturi.
Ai descris aproape perfect situatia in care eram si eu acum cativa ani. Nu ai nevoie de medicamente, un psihoterapeut ar fi indicat. Oricum daca vrei sa vorbesti cu mine despre asta, da-mi un mesaj privat cu facebook-ul tau sau id de mess, orice, si iti explic acolo ce sa faci sa treci peste chestiile astea si sa iti iubesti viata asa de mult cat o iubesc eu. Astept sa imi scrii! O seara faina!
Cred că ar trebui să cauți un psiholog foarte bun, în fața căruia să te poți deschide
Ce iti trebuie tie este un iubit...Cel mai corect si mai rapid si mai sigur raspuns care ti-l poate da cineva.
Am un iubit care imi tot spune ca ma iubeste enorm si ca este langa mine dar mie mi se pare ca spune aceste vorbe prea usor. in plus el nu ma poate ajuta cu nimic ma linistesc doar cand plang sau cand stau in pat pe intuneric ore intregi pana ma opresc din tremurat si imi trece fica.
Eu cred ca el ar trebui sa te intrebe despre familie si toate astea... eu unul chiar asa fac cu...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
